Drag mi-e jocul romanesc

"Strigătura – respirația jocului românesc"

Imaginează-ți o seară de vară.

Soarele tocmai s-a ascuns după deal. În mijlocul satului, lăutarii își potrivesc instrumentele. Vioara începe să spună primele vorbe, cobza îi răspunde, iar toba bate rar, ca o inimă care se pregătește de sărbătoare.

Oamenii se prind în horă.
Pașii sunt frumoși.
Muzica este curată.
Dar încă lipsește ceva.

Deodată, din mijlocul h**ei răsună un glas:

„Hăăăi!”

Și parcă tot universul se schimbă.
Hora nu mai merge.
Hora zboară.

Muzicanții simt și ei chemarea. Arcușul mușcă mai tare din coarde. Călcâiele lovesc pământul cu mai multă putere. Fețele se luminează. Privirile se întâlnesc. Energia trece de la unul la altul cu o viteză pe care nicio partitură nu o poate scrie.

Încă o strigătură.
Și încă una.

Dintr-odată, fiecare dansator simte că nu mai joacă singur.
Joacă împreună cu toți.

Aceasta este puterea strigăturii.

Pentru unii pare doar un strigăt.
Pentru satul românesc, ea a fost întotdeauna respirația jocului.

Uneori îi cheamă pe oameni la horă.
Alteori îi anunță pe dansatori că urmează o schimbare de figură.

Adesea stârnește râsul printr-o glumă isteață sau printr-o vorbă cu tâlc.
Dar, mai presus de toate, strigătura aprinde sufletele.
Ea rupe tăcerea.
Alungă sfiala.
Dă curaj.
Ridică pulsul.

Transformă un grup de oameni într-o singură ființă care respiră, simte și bate în același ritm.

De aceea, în satele de odinioară, bătrânii spuneau că o horă fără strigătură este ca un foc fără flacără.

Arde.
Dar nu încălzește.

Astăzi, când vedem un ansamblu urcând pe scenă și auzim strigătura izbucnind dintre dansatori, poate că nu ne dăm seama ce comoară ascultăm.

Nu este un simplu strigăt.

Este ecoul a sute de ani de bucurii, de nunți, de clăci, de secerișuri și de sărbători.

Este glasul satului românesc care refuză să tacă.

Poate că tocmai de aceea, atunci când auzi o strigătură rostită din inimă, simți un fior pe șira spinării.

Nu pentru că este puternică.
Ci pentru că este adevărată.

Și fără să-ți dai seama, piciorul începe să bată ritmul.
Palmele caută măsura.
Inima se grăbește.
Iar sufletul... cere un singur lucru:

„Mai joacă o dată!”

Pentru că jocul popular nu începe atunci când pornește muzica.
Începe în clipa în care un om își deschide sufletul și strigă către ceilalți:

„Hăăăi!”

Iar în acel „Hăi!” nu se află doar un îndemn la joc.
Se află bucuria de a fi împreună.
Se află puterea unei comunități.
Se află însăși inima neamului românesc, care continuă să bată prin glasul celor ce încă mai joacă.

Vivi Sima - 2026

24.06.2026 - Ziua Universală a Iei și a Cămășii Tradiționale Românești 🇷🇴

Astăzi nu purtăm doar o haină.

Purtăm o poveste.

Purtăm răbdarea femeilor care au cusut la lumina opaițului, priceperea meșterilor care au transmis modele din generație în generație și dragostea unui popor pentru frumos.

Ia și cămașa tradițională românească sunt mult mai mult decât piese vestimentare. Ele sunt adevărate cărți de identitate ale comunităților din care provin, hărți cusute cu acul și firul, în care fiecare simbol, fiecare culoare și fiecare motiv ornamental spune ceva despre locul, credințele și viața oamenilor care le-au creat.

O linie, o cruce, un romb, un s**c, o stea sau un arbore al vieții nu erau simple ornamente. Ele purtau sensuri, speranțe, rugăciuni și legături nevăzute între om, natură și divinitate.

Privind o ie sau o cămașă veche, putem citi povestea unei regiuni. Putem descoperi munții, dealurile și câmpiile României, transpuse în simboluri și culori. Putem recunoaște identitatea unei comunități și sufletul celor care au trăit acolo.

Astăzi, la repetiție, am ales să purtăm cu mândrie ia și cămașa populară românească. Nu doar pentru frumusețea lor, ci și din respect pentru cei care ni le-au lăsat moștenire.

Într-o lume care se schimbă rapid, ele ne amintesc cine suntem și de unde venim.

Pentru că ia nu este doar o haină.

Este memorie.
Este identitate.
Este România cusută în fir.

La mulți ani tuturor celor care iubesc, poartă și păstrează vie frumusețea portului tradițional românesc!

10 MAI – Ziua Națională a Portului Tradițional Românesc 🇷🇴

Astăzi nu sărbătorim doar haine vechi, tradiționale.
Sărbătorim rădăcina.

Sărbătorim mâinile care au tors firul la lumina lămpii.
Femeile care au cusut nopți întregi în tăcere.
Bunicile care au ascuns în modele nu doar frumusețe, ci credință, rost și apartenență.

Aceste porturi le putem admira și astăzi în spectacolele folclorice, la festivaluri, h**e, nedei și evenimente tradiționale, unde oamenii își reprezintă cu drag zona și identitatea prin ceea ce poartă.

Pentru că pe vremuri, portul popular era cartea de identitate a satului românesc.

După felul iei, după culoare, după fotă, după broderie sau felul în care era prins brâul, puteai afla din ce zonă vine omul, ce neam poartă în spate și ce lume l-a crescut.

Nimic nu era întâmplător.

Culorile se nășteau din plante, din pământ și din priceperea locului.
Modelele purtau semne vechi de protecție, fertilitate, credință și continuitate.
Iar fiecare costum avea în el răbdare, muncă și timp.

Astăzi, într-o lume care aleargă spre uniformizare, vedem adesea amestecuri fără rădăcină: ii dintr-o zonă purtate cu fote din alta, elemente moderne lipite de port doar pentru imagine.

Și totuși…

La Congresul Național al Scolilor de Dans Popular Romanesc am văzut și cealaltă Românie.
România care încă cercetează.
Care încă respectă.
Care încă păstrează.

Am văzut oameni pentru care costumul popular nu este decor.
Este identitate vie.

Iar atunci când acești oameni intră în joc, parcă dansează odată cu ei și cei plecați demult dintre noi.

Bunicii.
Străbunicii.
Satele care încă respiră prin cântec și joc.

Poate tocmai de aceea portul popular românesc emoționează atât de profund.
Pentru că nu este doar frumusețe.

Este memorie cusută în fir.
Vivi Sima - 2026

Portul popular – identitate vie, nu simplă vestimentație

În cadrul Congresul Național al Școlilor de Dans Popular Românesc, eveniment gazduit la Ploiesti, în martie 2026, dansul nu a fost singurul care a vorbit despre rădăcini.
A vorbit și portul popular.

Printre jocuri, ateliere și momente de bucurie, am putut admira costume populare expuse cu grijă, dar și purtate cu mândrie de dansatori veniți din diferite zone ale țării. Și poate tocmai aici s-a văzut cel mai bine un adevăr important:
portul popular nu este doar îmbrăcăminte.
Este identitate.

Pe vremuri, costumul popular spunea aproape tot despre omul care îl purta: din ce zonă vine, ce statut avea, dacă era tânăr sau căsătorit, ce ocupație avea comunitatea din care provenea și chiar influențele istorice sau geografice ale acelui loc.

Fiecare zonă și-a creat portul după propria experiență de viață, după clima locului, după materialele disponibile, după meșteșugurile dezvoltate în timp și chiar după cunoașterea practică a coloranților naturali și a modului de fixare a culorilor în țesătură.

Așa s-a născut această extraordinară diversitate a costumului popular românesc.

După cm remarca și cercetătoarea Maria Bâtcă, costumul popular reprezintă „o emblemă de recunoaștere, un simbol, un reper, o constantă identitară fundamentală” .

Astăzi însă, în perioada globalizării rapide, vedem tot mai des tendința către uniformizare.
Ii dintr-o zonă sunt combinate cu fote din alte regiuni, elementele autentice sunt amestecate cu accesorii moderne, iar uneori portul își pierde coerența și legătura cu originea lui.

Și totuși…

În cadrul congresului am avut bucuria să vedem și cealaltă față a lucrurilor: oameni care poartă costumul autentic cu respect, cu studiu și cu dragoste sinceră pentru tradiție.

Am văzut costume cercetate atent, reconstruite după modele vechi, cusături păstrate cu grijă și simboluri purtate conștient, nu doar decorativ.

Pentru că în portul popular nimic nu era întâmplător.
Modelele, culorile, geometria motivelor, felul în care era cusută o ie sau așezată o piesă de costum aveau sens și transmiteau apartenență, credințe, echilibru și frumusețe.

Așa cm scria Lucian Blaga despre cultura tradițională românească, stilul și expresia unui popor nu sunt simple ornamente, ci „forme prin care înflorește substanța spirituală” .

Iar acest lucru s-a simțit la congres.

În privirea celor care purtau costumul cu bucurie.
În felul în care îl respectau.
În felul în care îl făceau viu prin dans.

Pentru că portul popular adevărat nu stă într-un dulap și nici într-o vitrină.
El trăiește atunci când este înțeles, iubit și purtat cu demnitate.

Vivi Sima - 2026

Congresul Național al Școlilor de Dans Popular Românesc – ediția a V-a, Ploiești 2026

Unul dintre cele mai frumoase momente din cadrul congresului a fost acela în care jocurile au prins viață prin mâinile și experiența unor oameni dedicați.

Am avut bucuria să învățăm dansuri din diferite colțuri ale țării, predate de patru profesori coregrafi care nu au adus doar pași, ci tradiție, energie și poveste:

Sorin Petre – Prahova
Mircea Resiga – Ținutul Pădurenilor
Ciprian Boju – Neamț
Irenne Stanculescu – Prahova, gazda congresului

Fiecare dintre ei a adus pe scenă mai mult decât un dans.
A adus identitatea unei zone, felul în care oamenii au trăit, au simțit și au transmis mai departe jocul.

Astfel de momente ne reamintesc un lucru esențial:
folclorul nu se învață doar cu pașii…
ci se trăiește cu sufletul.

Mulțumim pentru generozitate, pentru răbdare și pentru bucuria de a împărtăși!

🙏❤️🤗 Haideti sa facem impreuna ca munca noastra sa conteze si in ochii celorlati, nu doar in sufletele noastre!

❤️ "Cere si ti se va da!"
🙏 Important este sa avem CURAJUl să cerem!

🙏🥰🤗 Haideti va rog sa distribuim in masa formularul 230, sa ajunga la cat mai multi oameni, cunoscuti si necunoscuti!

❤️🤝❤️ Cu CÂTEVA click-uri si FĂRĂ a scoate bani din buzunar ne puteți sprijini 🇹🇩 SĂ PROMOVĂM împreună FOLCLORUL 🇹🇩!

https://formular230.ro/asociatia-folclorica-jocul-strabunilor

Completând Formularul 230, puteți ordona gratuit redistribuirea a 3.5% din impozitul pe salariu pe care l-ați plătit deja statului.

Cel mai ușor, puteți completa și semna formularul direct on-line, accesând link-ul de deasupra. În acest caz, ne ocupăm noi de depunere.

Dacă preferați să folosiți foaia și pixul, îl puteți lista, completa și duce personal la ANAF Ploiești.

Va mulțumim pentru susținere!

Astăzi celebrăm arta care vorbește fără cuvinte – dansul. 💃🕺
Dansul înseamnă emoție, libertate, energie și pasiune. Fiecare pas transmite o poveste, fiecare ritm aduce oamenii mai aproape, iar fiecare moment petrecut dansând ne amintește cât de frumos este să trăim prin muzică și mișcare.

La mulți ani tuturor celor care dansează cu sufletul, indiferent de stil sau scenă! ✨
29 Aprilie – Ziua Internațională a Dansului

🤝 Felicitari domnului profesor-coregraf pentru un atelier minunat! Vibe-ul a fost unul extraordinar, iar bucuria si reactiile pozitive ale cursantilor, pe masura!

🥳 Zilele trecute a fost ziua dânsului, un prilej de mare bucurie! Acum ca au sosit si fotografiile, ii uram si public din partea intregului colectiv: un "La multi ani!" din suflet, fericire, sanatate si putere de munca!

👏🏻 Felicitari asistentilor domnului profesor, copii instruiti de dansul inca de cand erau de-o schioapa, in cadrul Ansamblul Folcloric “Rapsodia Prahovei“, al sectiei de etnografie si folclor a Palatul Copiilor Ploiești, unde este, "de-o viata" am putea spune, titular de catedra.

😍 Suntem tare mandri, binecuvantati si onorati ca domnul profesor este totodata asistent de specialitate colaborator al scolii noastre de dans, precum si in cadrul ONG-ului nostru "Asociatia Folclorica Jocul Strabunilor". Deopotriva, o parte dintre copiii instruiti de dansul, sunt membri activi ai organizatiei noastre. Astfel avem onoarea de a lucra in mod sustinut cu dansul si de a primi sfaturi si invataminte valoroase!

🙏 Multumim ca ati dat curs invitatiei noastre de a preda la Congresul Național al Scolilor de Dans Popular Romanesc, organizat in luna martie la Ploiesti, de scoala de dans popular Drag mi-e jocul romanesc in colaborare cu AFJS (Asociatia Folclorica Jocul Strabunilor) si Şcoala de dans Tăbuş.

🥰 Ati adus o valoare semnificativa acestui important eveniment folcloric iar jocurile din Prahova noastra draga, au fost cinstite asa cm se cuvine!

🇹🇩🥰🇹🇩 Ne inclinam cu respect!