Pădurăreții

Unde putem simula cel mai potrivit deprinderile de viață independentă, dacă nu în natură? Fotografie din una dintre preferatele activități ale verii, taberele cu adolescenți și tineri

Am avut privilegiul, împreună cu membrii asociației .bine , să conștientizăm împreună cât de haotică e loteria care stabilește ce fel de natură ne înconjoară și, în același timp, cât de mult este responsabilitatea noastră să o păstrăm în cea mai bună condiție a ei.
Ne-am bucurat de umbra și răcoarea pădurii pe care o avem la o aruncătură de cale ferată, cu popas la oameni care au decis să facă un pas în plus în relația cu natura, împărtășind vechi amintiri și construind altele noi, cu siguranța că și acestea din urmă se vor învechi și vor căpăta valoare odată cu trecerea timpului.

Photo credits

Tradițiile se nasc o singură dată sau poate că o dată la așa de mult timp încat nu mai avem vreme să le trăim. Umblând prin cătune, pe dealuri și prin păduri am învățat că avem un adevărat privilegiu să fim martori la tradiții, căci probabil nu doar trecerea timpului oferă valoare locurilor ci și conexiunea acestora cu natura.

Cu natura nu dai greș! S-a legat tare frumos ultima explorare. Vreo 14 km care au fost cadrul ideal de socializare, dezbateri și învățare!

Să fi fost stejarul din stânga primul? Sau fagul din dreapta? Sămânța cui s-a adăpostit la rădăcina cui?

Sună ca fiind dilema oamenilor, însă natura nu pune preț pe asta. Natura înaintează pe principiul - dacă putem împreună, continuăm așa.

Unii arbori cresc în locul ideal, alții cresc în umbra altor arbori. Unii au parte de un izvor la rădăcinile lor, alții se vor chinui pe un teren secetos, dacă vor supraviețui. Unii se contorsionează pentru a ajunge la lumină, alții nu depun niciun efort pentru acest privilegiu. Unii nici nu ajung la maturitate, căci sunt retezați de drujbe.

Astfel, pădurea construiește corect analogia individului în societate. De aici și motivația noastră de a susține procese educative în natură, pentru natură. Adică și pentru noi, oamenii.