Mesagerul Hunedorean

Alpinistul Adrian Ahritculesei: Următoarea mare provocare, POLUL NORD

„După 7 Summits, 7 Volcanoes și atin­gerea Polului Sud Geografic, ur­mă­toarea mea mare provocare este Polul Nord Geografic – 90° Nord.
Pot anunța oficial că mi-am con­fir­mat participarea la expediția din 2027.
Și nu va fi doar o călătorie până la ca­pătul lumii. Voi alerga pe banchiza arctică în cadrul North Pole Ma­rathon.
Am ajuns la un capăt al planetei. Acum mă pregătesc să ajung la ce­lălalt.
Steagul României trebuie să fluture și la 90° Nord!
Mulțumesc tuturor partenerilor și sponsorilor care fac posibil acest pro­iect”, a anunțat sportivul hunedorean. (A. N.)

Sebastian Halasz, excelență decebalistă pe acoperișul Turciei

Sebastian Halasz, elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Decebal” din Deva, a cucerit vârful Ararat, la 5.137 de metri altitudine, cel mai înalt vârf al Turciei, într-o expediție care a durat patru zile și al cărei moment cul­mi­nant a fost o ascensiune de apro­xi­mativ 10 ore.

Pante abrupte
„Mai mult decât o performanță spor­tivă, această ascensiune reprezintă un remarcabil exercițiu de voință, an­du­ranță și responsabilitate. Iar faptul că, în această aventură, Sebastian a ales să poarte cu el însemnele Colegiului Națio­nal „Decebal” conferă reușitei o sem­ni­ficație aparte pentru întreaga comu­nitate școlară.
În data de 21 august, Sebastian a por­nit în expediția către Ararat, alături de grupul condus de Alexandra Flavia Mar­cu, la rândul ei o decebalistă de succes. Ascensiunea a început după urcarea cu microbuzul până la aproximativ 2.200 de metri, de unde aventura montană a continuat pe jos, printr-un peisaj spec­taculos, dar solicitant, sub soarele pu­ternic și prin praful specific regiunii.
La 4.200 de metri a fost instalată ta­băra Camp 2, punctul din care urma să înceapă atacul final asupra vârfului. De aici, fiecare pas a însemnat efort, con­centrare și rezistență. Pantele abrupte, zăpada și rafalele puternice de vânt au transformat ascensiunea într-un ve­ri­tabil test de anduranță. Pe acoperișul Turciei a fluturat, astfel, și numele Colegiului Național „Decebal” din Deva.
Pentru noi, această imagine are o valoare simbolică extraordinară. Se­bas­tian nu a dus pe Ararat doar un însemn al școlii sale. A dus cu el spiritul unei comunități educaționale care crede în excelență, în muncă și în puterea ti­ne­rilor de a-și depăși limitele”, a scris Florin Ilieș, directorul Colegiului „Decebal” pe pagina sa de Facebook.
Sprijin de la
Alexandra Marcu
„Sebastian este un elev excepțional nu doar prin rezultatele sale la învă­ță­tură, ci și prin ambiția, curajul și des­chiderea cu care își construiește pro­priul drum. Excelența decebalistă nu se manifestă într-un singur domeniu. Ea poate însemna matematică, robotică, știință, artă, sport sau, iată, alpinism. Ceea ce le unește este aceeași atitu­dine: pasiunea pentru ceea ce faci, se­rio­zitatea pregătirii și dorința de a atinge un obiectiv care, la început, pare greu de imaginat.
Un astfel de succes nu se clădește însă niciodată în singurătate. Îi mul­țumim Alexandrei Flavia Marcu, pentru coordonarea și susținerea expediției, precum și tuturor celor care au făcut po­sibil acest demers și au fost alături de Sebastian. Sprijinul primit, încre­de­rea acordată și solidaritatea celor din jur au avut un rol esențial în această re­u­șită.
Pentru comunitatea decebalistă, po­vestea lui Sebastian este mai mult decât povestea unei ascensiuni. Este o lecție despre ambiție, cutezanță, re­ziliență și excelență. Este dovada că educația adevărată nu înseamnă doar acumulare de cunoștințe, ci și formarea unor oameni capabili să își asume pro­vocări, să își depășească limitele și să ducă numele școlii lor cu demnitate în lume”, a adăugat directorul celui mai bun liceu din județ. (A.N.)

BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Șeful unei asociații dintr-o urbe din re­giu­ne a ajuns în centrul mai multor scandaluri după ce a cheltuit ba­nul vârstnicilor după bu­nul plac. Omul, tre­cut bine de 65, a făcut o pasiune pentru o ti­nerică de 35, iar de ceva vreme, pe co­cla­uri, fac o pereche per­fectă. Cârcotașii spun că moșulică ar fi a­chi­ziționat din con­tri­bu­țiile membrilor o odaie frumos aranjată, loc de refugiu pentru iubițică, dar și pentru el. Vestea a ajuns și la urechile cotizanților, iar mulți dintre ei se tem că nu-și vor putea recupera depunerile și nici nu vor beneficia de aju­toarele promise, așa că au făcut numeroase plân­geri către or­ga­ne­le de control. Nu ar fi de mirare să vedem că sunt și alte bazaconii comise de bătrânelul amorezat.

Forfotă mare într-o co­mună de la ju­mă­tatea județului, după ce un tablagiu a fost de­mascat de către un in­terlop și acum este cer­cetat pentru abuz și alte infracțiuni. Cârco­tașii spun că tablagiul se dă de ceasul morții să-și șteargă urmele, astfel încât să nu fie prins și trântit acolo unde-i este locul, la ră­coare. Individul ar fi făcut prăpăd într-un fond forestier, dar nu numai atât. Pe lângă brazii falnici doborâți, luni la rând, frigiderul lui a fost plin de da­rurile codrului, daruri lua­te cu japca, după cm spun zvonarii. Cel care l-a turnat îi era partener de ilegalități și s-a supărat pentru că, pentru a-l ajuta cu un dosar, i-ar fi cerut o mulțime de firfirei.

Echipament performant care aduce un plus important de eficiență și siguranță în misiunile de căutare și salvare

Un nou proiect deosebit, dedicat structurilor Salvamont care au in­vestit în pregătirea, brevetarea și men­ținerea operațională a unităților canine Salvamont, a fost realizat cu sprijinul Royal Canin.

Verificat instantaneu
În cadrul acestui proiect, cele 16 ju­de­țe care au unități canine Salvamont au primit câte un monocular cu ter­mo­viziune, un echipament performant care aduce un plus important de eficiență și siguranță în misiunile de căutare și salvare.
„Imaginați-vă o situație cât se poate de reală: este ceață, se lasă întunericul, iar câinele semnalizează că există un posibil stimul pe versantul opus. Merită să deplasezi echipa pentru a verifica zona? Până acum, răspunsul putea pre­supune timp, efort și resurse con­su­mate pentru o verificare incertă. Acum, datorită termoviziunii, semnalul câi­ne­lui poate fi verificat aproape instan­ta­neu, iar echipa poate lua mult mai rapid decizia corectă.
Pentru a ilustra concret utilitatea acestui echipament, avem două ima­gini: prima redă ceea ce putea fi ob­ser­vat cu ochiul liber prin sistemul optic, iar cea de-a doua, aceeași zonă sur­prinsă prin termoviziune. În acest caz, „stimulul” indicat de câine era o capră neagră care se pregătea de culcare într-o zonă de abrupt. O informație aparent simplă, dar care, într-o misiune reală, poate face diferența între o căutare extinsă și o verificare rapidă și eficientă.
Pentru noi, însă, acest proiect în­seamnă mult mai mult decât un echipament performant.
Înseamnă încredere, continuitate și respect pentru munca unităților canine Salvamont. Înseamnă recunoașterea faptului că, în spatele fiecărui câine bre­vetat, se află ani de pregătire, antrenamente zilnice, sacrificii și o echipă care își dedică timpul pentru ca, atunci când apare o situație critică, acest binom salvator–câine să fie pregătit să intervină”, anunță cei de la Salvamont.

Șansa de a salva
„De 12 ani, Royal Canin ne este ală­turi, iar în ultimii ani sprijinul oferit a devenit tot mai consistent, contribuind de­cisiv la creșterea nivelului de echi­pare și dotare a unităților canine Sal­vamont. Astăzi putem vorbi despre unități canine care beneficiază de o dotare de excepție, adaptată unor misiuni dintre cele mai dificile și mai complexe.
Le mulțumim celor de la Royal Canin pentru încredere, pentru consecvență și, mai ales, pentru faptul că au ales să investească într-un domeniu în care performanța înseamnă, în cele din urmă, șansa de a găsi mai repede un om aflat în nevoie și de a salva o viață.
Este un parteneriat care demons­trează că, atunci când responsa­bi­li­tatea, profesionalismul și implicarea se întâlnesc, tehnologia poate deveni un instrument în plus pentru salvare, iar sprijinul acordat Salvamont se poate transforma direct în vieți salvate”, au adăugat cei de la Salvamont. (E.P.)

Proxenet din Petroșani – supărat că figurează în registrul prădătorilor sexuali

Individul a fost condamnat pentru proxenetism și și-a executat pe­deap­sa, dar a fost înscris, așa cm cere legea, într-un registru național în care sunt trecute persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de ex­ploatare a unor persoane sau asupra minorilor.

Revocată
În 2008, Judecătoria Petroșani l-a condamnat pe proxenet la un an și șase luni de închisoare pentru fapte comise în ianuarie 2006. Pedeapsa a fost contopită cu o alta, ajungând la doi ani și șase luni de închisoare, după ce a fost revocată și o suspendare con­diționată dintr-o condamnare an­te­­rioară. Executarea acestei pedepse nu a mai avut loc pentru că proxenetul a reușit să fugă din țară, iar executarea pedepsei s-a prescris. În 2021, au­to­ri­tățile au operaționalizat Registrul na­țio­nal automatizat cu privire la per­soa­nele care au comis infracțiuni sexuale, instituit prin Legea nr. 118/2019. Legea prevede înscrierea automată în acest registru a tuturor persoanelor aflate, la acel moment, în evidența cazierului ju­di­ciar pentru astfel de fapte. Bărbatul a aflat abia mai târziu că fusese trecut în registru și că trebuia să respecte un pro­gram de supraveghere — inclusiv o­bligații de a comunica date per­so­nale, de a se prezenta la controale pe­ri­odice, de a fi fotografiat și înregistrat. Din acest motiv, a contestat înscrierea, susținând că la data de 29 iunie 2021, când Registrul a devenit operațional, el nu mai figura în cazierul judiciar toc­mai pentru că fusese reabilitat cu un an înainte. Poliția, prin Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă, a res­pins cererea de rectificare și a susținut că înscrierea a fost legală. Judecătoria Petroșani a dat însă câștig de cauză proxenetului, i-a admis cererea și a obligat poliția să-l scoată din registrul prădătorilor sexuali. (M.Gânju)

L-ați văzut? Polițiștii caută un tânăr după ce familia nu mai poate lua legătura cu el

Polițiștii din cadrul Poliției Ora­șului Călan desfășoară verificări pen­tru identificarea unui tânăr cu care familia nu mai reușește să ia le­gătura de trei zile. Potrivit primelor verificări, acesta s-ar afla pe te­ri­toriul Germaniei, iar ultima discuție cu mama sa a avut loc în data de 23 august 2026.

Fără semne particulare
La data de 26 august 2026, la ora 10:40, la sediul Poliției Orașului Călan s-a prezentat o femeie, care a sesizat polițiștii cu privire la faptul că fiul său, ZLĂTARU ANDREI IULIAN (foto), de 27 de ani, din Călan, aflat în Germania, nu mai poate fi contactat de trei zile.
Tânărul are aproximativ 1,65 metri înălțime, aproximativ 55 de kilo­grame, păr brunet, ochi căprui, este tuns scurt și are păr facial scurt. Nu prezintă semne particulare.
Persoanele care dețin informații care ar putea ajuta la identificarea sau localizarea tânărului sunt rugate să se adreseze celei mai apropiate uni­tăți de poliție sau să apeleze nu­mărul de urgență 112, în cazul în care informația indică un pericol imediat. (E.P.)

Satul Runcu Mare, introdus în Ruta celor cu arhitectură tradițională. Apel al administrației publice locale

Magdalena Șerban
Puternic nucleu tradițional, co­mu­na Lelese are răsunet pe plan na­țio­nal. Dar pe lângă efortul adminis­tra­tiv care deja a dat roade, se cere și im­plicarea comunității din Ținutul Pădurenilor.

Sunteți rugați
,,Primăria Comunei Lelese de­ma­rează o campanie de donații constând în mobilier vechi tradițional pădu­re­nesc sau diverse alte lucruri / obiecte tradiționale pădurenești de uz casnic și gospodăresc desti­nate utilării ca­se­lor re­staurate prin pro­iec­tul european Lu­crări de a­me­na­jare în satul Runcu Mare, comuna Le­le­se, județul Hune­doara, pentru introducerea satului în Ruta satelor cu arhitectură tradi­țio­nală. Campania se adresează nu doar locuitorilor din Co­muna Lelese, ci și tuturor pădurenilor care doresc pu­ne­rea în valoare a unor astfel de obiecte. Fiecare obiect donat va fi însoțit de o etichetă la expunere, menționând numele donatorului și povestea piesei, atunci când este dis­ponibilă. Se pot accepta și piese cu mici defecte, a­cestea putând fi res­ta­u­rate. Donatorii își pot retrage oricând do­nația, la ce­rere, în baza unei soli­citări. Detalii la numărul de telefon 0372916266”, a transmis primarul din Lelese, Ciprian Achim (foto).

Reamintim că
Lelese face parte din Ruta satelor cu arhitectură tradițională și a fost de­sem­nată ca un model național în ca­drul acestui circuit turistic cultural. Ac­cen­tul este pus pe satul aparținător Runcu Mare. Opt case tradiționale din lemn de aici au fost incluse în program pentru conservare și integrare în cir­cuitul turistic. Comuna este recu­nos­cută pentru păstrarea și promovarea excepțională a tradițiilor, portului po­pular și a arhitecturii vernaculare din Munții Poiana Ruscă. Proiectul de restaurare din comuna Lelese, fi­nan­țat prin Componenta 11 (Turism și Cul­tură) din PNRR, a avut o valoare totală de 2.826.846,24 lei, echivalentul a aproximativ 480.000 de euro. S-au realizat reparații la structura de lemn, refacerea acoperișurilor din șindrilă (șiță) și conservarea elementelor arhi­tecturale originale fără a le altera valoarea istorică. Proiectul s-a clasat pe locul 3 la nivel național ca punctaj obținut în cadrul sesiunii de finanțare. Astfel, Lelese se regăsește pe plat­forma online care cuprinde 12 rute cu tematică istorică și culturală, aplicația România Atractivă fiind un ghid digital oficial dedicat turismului. A fost dezvoltată cu fonduri nerambursabile de Ministerul Investițiilor și Pro­iec­te­lor Europene (MIPE) și oferă utili­za­torilor acces la sute de obiective de pa­trimoniu mai puțin cunoscute. Pen­tru fiecare dintre ele există texte do­cu­mentate pe teren cu ajutorul cus­to­zilor, muzeografilor și istoricilor, dar și fotografii, filmulețe și ghidaj audio.

Comuna Ghelari colectează separat deșeurile textile. Container special și apel la conștientizare

Magdalena Șerban
Cu toții cunoaștem imaginile cu munți de deșeuri de pe marginea dru­murilor, multe dintre ele haine sau pan­tofi vechi, pe care le vedem din ma­șină sau ne sunt prezentate în re­portajele televizate.
Noile cerințe legislative ne impun însă să colectăm separat textilele. Nu doar în urban, ci și în mediul rural, acum pot fi folosite containere speciale, fiind esențiale pentru protejarea mediului, res­pectarea legii și igiena comu­ni­tă­ților locale. Pe lângă faptul că acest tip de colectare separată a deșeurilor tex­tile este obligatorie prin lege în Ro­mâ­nia din ianuarie 2025, astfel de puncte opresc hainele vechi să ajungă la groapa de gunoi sau să fie aruncate pe câmpuri și în râuri. La Ghelari, e ordine.

Iarba trebuie
să rămână verde
„Cetățenii pot depune deșeurile tex­tile în containerul dedicat (haine, în­căl­țăminte, lenjerii și alte articole textile pe care nu le mai folosesc). Rugă­min­tea noastră este să fie depuse doar tex­tile curate și uscate, introduse în saci, pentru a putea fi reciclate sau reu­tilizate. Împreună contribuim la un me­diu mai curat și la reducerea cantității de deșeuri care ajunge la depozitare. Mul­țumim pentru implicare și conști­en­tizare”, a transmis primarul din Ghe­lari, Iancu Emerson Toma (foto).

De ce e important?
Industria textilă generează anual peste 92 de milioane de tone de de­șeuri la nivel global. Doar 15 % din aceste deșeuri ajung să fie reciclate, restul sfârșind în gropile de gunoi sau incinerate. Impactul asupra mediului este major: fibrele sintetice din îm­bră­căminte eliberează microplastice care contaminează solul și apele, iar de­șe­u­rile textile ocupă suprafețe extinse în de­pozitele de deșeuri, unde procesul de descompunere poate dura de la câ­teva decenii până la sute de ani. Statele din Uniunea Europeană produc apro­ximativ 7 milioane de tone de deșeuri textile pe an, adică circa 16 kg per lo­cuitor. Doar 4 kilograme și jumătate pe locuitor sunt colectate separat pentru reutilizare și reciclare. Restul ajung în groapa comună. Țara noastră rămâne mult sub nivelul statelor vest-euro­pe­ne. E timpul să ne mobilizăm.

Rugăciunea, un liant dintre cer și patul de suferință. La spitalul din Hunedoara se vindecă trupul, iar la capela de aici se tămăduiește sufletul

Magdalena Șerban
Spitalul este deseori numit „o a doua biserică”, deoarece nicăieri nu se strigă către Dumnezeu cu mai multă ardoare și credință ca de pe un pat de boală. Preotul de caritate dintr-un spital oferă sprijin spiritual și emoțional pacienților, aparținătorilor acestora și personalului medical, fiind un „medicament moral” și adminis­trând o formă de terapie care nu se găsește în farmacii. Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” din Hu­ne­doara are o capelă în incinta sa, unde credincioșii internați aici își pot găsi liniște, însă ușa este deschisă pentru oricine simte să pășească în Casa Dom­nului. Slujbele și asistența spi­rituală din acest lăcaș de cult sunt ofi­ciate de Pr. Constantin Voivozeanu.

Lumina dintre saloane
Lupta cu boala nu înseamnă doar bă­tălia purtată cu durerile fizice, ci și una ce ține de stare de spirit. Trupul pri­mește tratament de la personalul me­dical, iar sufletul primește medica­men­tul moral (ascultare, iertare, speranță) de la preot. Aceasta poate fi schema completă pentru orice creștin aflat pe patul de suferință. În cazul celor pentru care Dumnezeu are un alt plan, cel de a-i ridica la Cer, puterea rugăciunii devine liant. ,,De un an slujesc la spitalul din Hunedoara, iar 24 de ani am fost la cel județean din Deva. Sunt născut în Hu­ne­doara și am făcut școala aici, deci oarecum pot spune că m-am întors acasă. Slujbele se țin în fiecare du­mi­nică, de sărbători și miercurea săvâr­șim Taina Sfântului Maslu. Mai e slujirea din spital, care nu are un program anu­me, fiind făcută ori de câte ori e nevoie. Ca preot într-un spital asta înseamnă mai mult decât empatie. Slujești în spital, adică presupune un timp după timp. Un preot nu merge acasă și gata, a terminat. El se întoarce la spital după program indiferent de zi, atunci când e solicitat. Sunt bolnavi care simt să cheme preotul sau acolo unde bolnavul e în comă și nu mai poate lua decizii, familia dorește o ultimă rugăciune pentru acesta, la plecarea lui din viață. Pentru cei care sunt conștienți, rugă­ciunea e la fel de importantă, fiind o mângâiere sufletească, în primul rând. Doctorul încearcă să ofere tot suportul pentru a trata boala, iar bolnavul mai primește și un alt sprijin, cel religios și moral, adică ajutorul lui Dumnezeu. În slujirea mea, asta și spun. Oamenii să-și urmeze medicamentația dată de specialist și să se roage la Dumnezeu. (…) Când există câte un necaz mare în viața unui om îl poate transforma de așa natură încât omul poate să-și schimbe atitudinea avută față de viață sau îl poate duce către o cu totul altă direcție. Dar de cele mai multe ori e o atitudine pozitivă, oamenii realizând că erau pe calea greșită. Sunt medici, am avut și am astfel de ocazii să cunosc, care respectă cu strictețe sărbătorile, au icoane în cabinet și îl poar­tă pe Dumnezeu în suflet. Am în­tâlnit și chirurg care spunea că nu poate să opereze dacă Dumnezeu nu-l ajută. Ca un exemplu, secția de On­cologie a spitalului din Hunedoara are multe icoane, pacienții de acolo fiind chiar greu încercați. E o secție sen­si­bilă”, a spus preotul Constantin Voi­vo­zeanu.

Oaza de lângă halatul alb: Părintele din inima spitalului
Evanghelia spune că Hristos Se identifică cu cei bolnavi („Bolnav am fost și M-ați vizitat”). Astfel, rugăciunea făcută la patul unui bolnav este con­siderată ca fiind adresată direct lui Hristos și capătă o putere și o sem­ni­ficație deosebită datorită contextului de suferință și credință intensă. ,,Dum­nezeu lucrează prin oameni, iar ajutorul dat vine înapoi. Nu prin aceeași oameni, dar se întoarce la cel care a ajutat. Bine­cuvântarea are diferite forme. De fiecare dată când moare cineva, nu ai cm să nu simți acea pierdere. Totuși, suntem preoți și ridicăm credința celor care o au. Doar trupul se duce din lu­mea aceasta, dar sufletul e nemuritor, ei vor trăi în sufletele lor. Oamenilor le este greu să accepte o moarte. Dar lu­crurile privite din perspectiva tru­peas­că înseamnă că acel om nu mai chinuie, nu mai îndură durere. O boală este o înlănțuire nu doar pentru bolnav, ci și pentru cei din jurul lui care îi poartă de grijă. Nu este ușor. Pe toți din jurul lui îi a­fectează suferința lui”, a arătat preo­tul.

„Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”
Pe de altă parte, susținerea ma­na­gerială este esențială pentru preotul unui spital, deoarece facilitează inte­gra­rea armonioasă a asistenței reli­gioase în actul medical și sprijină starea de bine a pacienților. ,, Foarte mult mă susține conducerea spitalului din Hu­ne­doara, domnul manager Radu Budae. Mi-a pus la dispoziție oameni de spe­cialitate de care am avut nevoie ca să concretizez lucruri esențiale pentru capelă. Spre exemplu, printre altele, cu ajutorul dumnealor am reușit să zu­grăvim aproape toată capela care nu e tocmai una mică. Mai e puțin până să terminăm. Am schimbat sistemul elec­tric, foarte important pentru lăcaș. De la tablou electric, la tot. Materialele
nu sunt ieftine și dacă ai plăti și ma­noperă, ar fi foarte mult. În contiuare, e o co­laborare foarte bună. Și acum în acest moment sunt la vopsit împreună cu so­ția mea. Am avut enoriași care au aju­tat, fiecare a participat cu ce a putut”, a afirmat preotul Constantin Voivozeanu.

În încheiere, o pildă. Cea a Sfântului Luca al Crimeei (Arhiepiscop și chirurg)
Există o istorisire reală din viața Sfântului Luca, un geniu al chirurgiei care era în același timp și episcop. El nu intra niciodată în sala de operație fără să se roage și fără să deseneze semnul Sfintei Cruci cu iod pe corpul pacien­tului. Într-o zi, autoritățile comuniste
i-au interzis să mai aducă icoane în spital sau să mai facă semnul crucii înainte de operații. Sfântul Luca a refu­zat să mai opereze și a plecat acasă. La scurt timp, la spital a fost adus un oficial de rang înalt, aflat între viață și moarte. Niciun alt medic nu avea curajul să îl opereze. Disperați, condu­cătorii spi­ta­lului l-au rugat pe Sfântul Luca să se în­toarcă. El a pus o singură condiție: re­sta­bilirea ordinii creștine în sala de chirurgie. Întors la spital, s-a rugat lung în genunchi, a însemnat pacientul cu Sfânta Cruce și a salvat viața acelui om. Sfântul spunea adesea că „medicul doar pansează rana, dar Dumnezeu este Cel care o vindecă, prin puterea ru­găciunii”.

BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că un șefuleț din zona noas­tră face tot ce poate ca șeful cel mare al instituției să nu re­vină pe post. Omul nos­tru trimite recla­mații pe bandă rulantă, în acest sens. Zvonerii susțin că respectivului îi e frică să nu se în­toarcă șeful la lucru, că va fi vai de el atunci. Toate șmecheriile pe care le-a făcut vor ieși la iveală și asta nu îi convine lui. Cârcotașii șu­șotesc că omul e dis­perat și vrea să ascundă acum matra­paz­lâcurile făcute de când conduce insti­tu­ția, dar îi va fi foarte greu să facă acest lu­cru.

Povestesc zvonerii pe la colțuri că un per­sonaj de la noi, ajuns pe funcție doar ca să mai bage un ban în bu­zu­nar, se distrează per­manent de funcționarii din instituție, care să­racii, trebuie să mun­cească mult ca să câș­tige un salariu normal. Gurile rele informează că omul nostru nu pă­rea stă pe la birou, iar când merge acolo, e tot pe telefon, să re­zolve problemele lui, că de ale cetățenilor nu prea are timp. Câr­co­tașii spun că res­pec­tivul își bate joc de angajații din subordine, dar că asta nu rămâne nepedepsit. Acum să vedem dacă omul va mai rămâne pe funcție, sau va pleca, forțat de împrejurări.