Campioni la Scuze

FCSB, la fel ca aproape toate celelalte echipe din romania, o echipa fara suporteri, fara galerie, fara traditie, care totusi se alimenteaza din nostalgia rezultatelor trecute considerandu-se inca a fi o echipa mare, dar real ea fiind mediocra, intr-un campionat submediocru.

La fel ca in multe randuri, cand echipa nu castiga, “fanii” nu numai ca injura jucatorii si scandeaza tot felul de mizerii, dar pleaca de la stadion indignati domne ca de ce s-a pierdut…Cum sa piarda ei???...care au o valoare sportiva inestimabila, pe care si-au aratat-o in meciuri importante, cu Metaloglobus de exemplu si de atat de multe alte ori in meciuri europene de-alungul timpului cu echipe de valoare asemanatoare sau chiar mai slabe.

Aroganta si infatuarea, lipsa completa de performante reale (câștigarea campionatului din Romania nu este o performanta) si imbatatul cu apa rece, sunt lucruri care trag jucatorii in jos mai mult decat critica si implicarea constanta a patronului echipei.

Este nevoie de etica sportiva, educație sportiva si o mentalitate de sportiv profesionist, lucruri pe care mulți dintre jucătorii romani nu le au deloc sau mult prea puțin, dovada lucrului acesta fiind performanța pe care ei o au atunci când sunt transferați in străinătate in campionate MULT peste cel din România...merg, joaca 10 minute si se întorc, sau merg in orient după bani uitând complet ca au 20 de ani iar scopul lor nu este sa facă bani, ci sa respecte sportul si sa devină mai buni pentru sine, dar si pentru echipa națională.

FCSB – CFR Cluj 1–4

Fotbal jucat pe tabelă, explicații livrate la microfon

Pe Arena Națională asistenata a depasit fabulosul numar de 5000 de spectactatori la un meci cu anvergura de “Derby” intre campioana si vice-campioana Romaniei.

După, s-a jucat altceva…justificări, nervi, comparații cu Real Madrid și promisiuni de „schimbări”.
FCSB a marcat prima. CFR Cluj a marcat de patru ori.
Diferența dintre ele nu a fost doar scorul, ci ordinea ideilor, unii au avut un plan, ceilalți au avut reacții.

FCSB: start fulger, continuitate zero

Pentru FCSB, meciul a început ideal, in minutul doi, Miculescu marchează, “stadionul” prinde glas, sau mai de graba ecou, iar scenariul pare favorabil.

Doar că fotbalul nu se joacă pe introduceri.
După gol, FCSB n-a accelerat, n-a controlat și n-a închis nimic, a lăsat meciul deschis, iar CFR a intrat exact unde trebuia.

Ocazii au mai fost, dar fără consistență, ca niste pui fara cap, multă energie, puțină claritate parand sa fie o echipă care joacă fiecare fază separat, nu un meci întreg, cursiv.

După pauză, totul s-a rupt.
Gol primit imediat, apoi încă unul, iar din acel moment partida a devenit un exercițiu de gestionare a frustrării pentru gazde și de gestionare a rezultatului pentru oaspeți.

CFR Cluj: răbdare, precizie și patru lovituri corecte

CFR Cluj n-a intrat panicată după golul primit, a jucat calm, a așteptat, a citit meciul.

Egalarea a venit fix cand trebuia, înainte de pauză si a fost urmată rapid de avantaj. Două lovituri care au schimbat complet dinamica meciului.

După reluare, CFR n-a mai negociat nimic, a marcat din nou și a închis meciul fără grabă, italienește.

Ultimul gol, în prelungiri, nu mai era necesar, a fost doar corect. Un fel de subliniere a ceea ce era deja scris cu majuscule.

CFR n-a impresionat prin spectacol, ci prin claritate, a știut ce face, când face și de ce face.

După meci: tabela tace, discursul vorbește

La final, scorul era clar.
Declarațiile, nu.
De o parte, liniște și câteva fraze scurte despre muncă și organizare.

De cealaltă parte, explicații, comparații, nemulțumiri și promisiuni că „nu se va mai repeta”.

Fotbalul însă nu reține ce s-a spus reține doar că FCSB a condus și a pierdut la diferență mare.

Adevarul este rece.

Urmeaza urmatorul meci si…

Inevitabil urmatoarele scuze.

DACIA A CÂȘTIGAT Raliul Dakar — sau cm „mașinile de cacat” au făcut praf Sahara

Fotbalul e frumos, Dakarul e nemilos. Și iată totusi că Dacia, aceeași marcă pe care unii o consideră a face „mașini de cacat”, a decis să le arate scepticilor ce înseamnă cu adevărat 7.976 km de nisip, pietre, praf și soare care-ți bate în cap fără scuze. Da, Dacia. Și nu doar că a supraviețuit, ci a câștigat Raliul Dakar 2026, în doar a doua participare oficială. Cine s-ar fi gândit că o mașină de oraș poate transforma Sahara într-o pistă de plimbare… pentru ea însăși?

Pe scurt, nu este o victorie de „hai, că merge și-așa”. A fost istorie pură, împotriva unor adversari cu zeci de ani de tradiție, care probabil se uitau la nisip și-și spuneau: „Serios? A venit Dacia?”

Sandrider — sau cm Nasser Al-Attiyah a făcut Dakarul să pară simplu

La volanul Dacia Sandrider s-a urcat nimeni altul decât Nasser Al-Attiyah, legendarul pilot cu șase titluri Dakar. Dar niciodată pe o Dacia. Și iată-l, în loc să piloteze un bolid de milioane, zburdând prin Sahara cu un zâmbet care spune: „Da, este Dacia, da, câștigăm.”

Victoria nu a venit dintr-un singur miracol. Vorbim despre o mașină care a rezistat infernului Saharei, o echipă Sandriders care nu a făcut niciun pas greșit și o strategie mai precisă decât GPS-ul lui Elon Musk. La final, Dacia a terminat cu aproape zece minute înaintea urmăritoarelor după 13 zile și aproape 8.000 km de probe speciale. Sahara nu a mai văzut așa ceva și probabil încă se uită la nisipul ei, confuză.

Dacia Sandrider nu este doar un nume frumos pe hârtie. A fost robustă acolo unde altele s-au predat, fiabilă pentru că toate echipajele Dacia au ajuns la final și performantă pentru că a luat victorii de etapă și clasări de top. Și nu, Al-Attiyah nu este singurul care a făcut diferența. Faptul că a câștigat Dakarul cu Dacia, după ce avea titluri cu alte mărci, spune clar ca Sandrider nu este o jucărie de pe Facebook, ci un instrument de curse calibrat să câștige.

Sébastien Loeb a termiant pe locul patru și la alte echipaje Dacia în Top 10 și Top 12. Nu este întâmplare. Este Dacia care invadează Sahara cu zâmbete, trofee și un nisip complet surprins de ce tocmai s-a întâmplat.

🏁 Ultimul viraj

Când spui Dakar, spui „legendă, duritate, elită”.

Când spui Dacia, până ieri spui „simplu și accesibil”.

Astăzi spui: „Dacia campioana la Dakar” și te întrebi dacă totul a fost real sau doar un vis cu nisip și motoare care merg impecabil.

Urmează următoarea provocare.
Și, inevitabil… următoarea victorie.

FC Argeș 1–0 FCSB...

..Sau cm să pari mare și să joci mic
Fotbal s-a jucat… dar mai mult din reflex. Restul a fost un exercițiu de răbdare pentru nervii spectatorilor și o lecție despre cm poți domina fără să sperii pe nimeni.

Pe stadionul din Mioveni, FCSB a venit cu aerul campioanei sigure pe ea, genul de echipă care intră pe teren convinsă că meciul se va rezolva singur, undeva între minutul 70 și un șut deviat. FC Argeș, în schimb, a venit cu ceva mult mai periculos: chef de muncă.

Primele minute – liniștea dinaintea surprizei

FCSB pasează, Argeșul așteaptă. Nimic spectaculos, nimic alarmant. Totul pare sub control… adică exact momentul perfect pentru a pierde controlul. Gazdele nu se grăbesc, nu se sperie, nu ies la atac bezmetic. Par să știe ceva ce adversarii încă n-au aflat.

Minutul 28 – golul care strică planurile

Yanis Pîrvu marchează. Simplu. Curat. Fără artificii. 1–0.
Și brusc, pe fețele jucătorilor FCSB apare privirea aceea clasică: „stai puțin… nu trebuia să fie așa”.

Din acel moment, meciul intră într-o zonă familiară fotbalului românesc: multă posesie, puțină idee. Mingea circulă frumos, dar fără destinație. Ca un tren care merge perfect, dar nu oprește în nicio gară.

Repriza a doua – asaltul steril

FCSB apasă. Sau cel puțin așa arată pe hârtie. În realitate, atacurile sunt previzibile, centrările sunt citite, iar șuturile par mai degrabă exerciții pentru portar. FC Argeș se apără organizat, fără panică, fără gesturi teatrale. Un fel de „faceți ce știți, noi suntem aici”.

Schimbările vin, dar nu schimbă nimic. E genul de meci în care ai impresia că mai poți juca încă 90 de minute și tot nu se va întâmpla nimic diferit.

Finalul – surprinzător doar pentru unii

Ultimele minute aduc agitație, dar nu și inspirație. FCSB forțează, Argeșul rezistă. Fluier final. 1–0.

Tabela arată o surpriză. Terenul arată o echipă care a vrut mai mult și una care a crezut că va primi mai mult.

După meci – declarații cunoscute

⚪️🟣 Dani Coman – FC Argeș
Declarația oficială:

„Noi nu suntem o echipă mică, suntem FC Argeș… avem o istorie și nu ne-am simțit când a zis domnul Becali de echipele mici.”

Traducere liberă:
„Poate că n-avem buget de Champions League, dar nici figurine de decor nu suntem. Iar dacă cineva credea că venim doar să ținem locul cald pentru alții, iată dovada că istoria mai știe să muște.”

🔴🔵 Florin Tănase – căpitan FCSB
Declarația oficială:

„Un eșec greu de digerat… nu aveam voie să pierdem. Din păcate, am luat acel gol, după aceea e greu să-ți creezi multe ocazii pe un asemenea teren… trebuie să ne adaptăm.”

Traducere liberă:
„Am pierdut, dar nu din vina noastră. Terenul n-a fost bun, golul n-a fost oportun, iar mingea n-a vrut să intre. Noi am făcut ce-am putut, fotbalul n-a colaborat.”

🔴🔵 Gigi Becali – patron FCSB
Declarația oficială:

„Tănase n-a intrat, nu a fost… i-a fost frică, ori de gazon… Nu a pus piciorul decisiv ca să rămână mingea la el. Fricos, lejeritate.”
„Asta este situația… Eu acum trebuie să nu mai vorbesc până nu ajungem în play-off. Dacă nu intrăm în play-off, vă promit că n-o să vorbesc nimic. O să scape lumea de mine!”
Traducere liberă:

„Când nu câștigăm, cineva trebuie să fie de vină. Azi a fost Tănase. Mâine vedem.

„Am spus asta de atâtea ori încât nici eu nu mai cred. Dar poate, cine știe, de data asta chiar mă opresc. Sau nu.”

⚪️🟣 Yanis Pîrvu – eroul serii, FC Argeș

Declarația oficială:

„Este o bucurie imensă, o echipă foarte bună, dar noi ne-am făcut treaba.”

Traducere liberă:
„Am marcat, am câștigat, iar restul sunt detalii. Uneori fotbalul e simplu: muncești, dai gol, pleci fericit.”

⚪️🟣 Bogdan Andone – antrenor FC Argeș

Declarația oficială:

„Suntem cumva pregătiți că o să rămânem fără Tudose și Yanis Pîrvu.”

Traducere liberă:
„Când jucătorii îți joacă prea bine, vine inevitabil momentul în care alții îi vor. Până atunci, ne bucurăm și strângem puncte.”

Fraze reciclate, scoase din sertarul clasic al eșecurilor explicabile. Nimic despre lipsa de intensitate. Nimic despre faptul că, uneori, fotbalul nu se câștigă doar cu statutul.

FC Argeș pleacă cu trei puncte muncite. FCSB pleacă cu aceeași întrebare veche - cât valorează posesia când nu sperie pe nimeni?

Urmează următorul meci.

Și, inevitabil, un nou set de scuze.

⚫️🔵 Inter – 🔴🔵 Bologna 3–1

Un meci rezolvat fără grabă, sub privirea antrenorului roman Cristi Chivu care obține încă o victorie.

Inter a câștigat cu 3–1 cu Bologna într-un meci care a părut complicat doar pentru cine s-a uitat la scor înainte să vadă jocul. Bologna a început organizată, atentă, cu planul clasic de a preveni orice lucru “grav” prea devreme. Inter a acceptat ideea, a lăsat meciul să respire și a așteptat momentul potrivit, genul de răbdare pe care o vezi mai des la antrenorii care nu simt nevoia să demonstreze ceva la fiecare fază.

De pe bancă, Chivu n-a avut motive prea multe să se agite (poate doar ratarea lui Lautaro). Inter a ținut mingea, a mutat jocul stânga-dreapta, a verificat constant dacă Bologna mai e compactă sau doar pare. Golul lui Zieliński a venit exact când trebuia, după o perioadă în care oaspeții alergau mult și înțelegeau din ce în ce mai puțin ce apără, de fapt.

După pauză, lucrurile s-au clarificat rapid. Inter a marcat pentru 2–0 și meciul a intrat în zona aceea confortabilă în care antrenorul începe să se uite mai mult la ceas decât la adversar. Bologna a încercat să iasă, dar de fiecare dată când părea că prinde curaj, Inter mai muta jocul o dată, mai ținea mingea un minut și îi aducea cu picioarele pe pământ.

Golul lui Thuram a fost genul de fază care spune tot despre diferența dintre echipe, simplu, curat, fără grabă. Nimic spectaculos, nimic teatral. Doar eficient. Exact tipul de gol care îl face pe antrenor să dea din cap aprobator, nu să sară de pe bancă.

Bologna a marcat pe final, într-un moment în care meciul era deja decis și Inter părea mai preocupată să nu se accidenteze cineva decât să mai forțeze ceva. Un gol bun pentru moral, dar insuficient pentru poveste. Meciul fusese deja scris.

În ansamblu, Inter a câștigat un meci fără nervi și fără dramă, gestionat cu calm și cu impresia că lucrurile sunt sub control dinainte să devină cu adevărat periculoase. Sub conducerea lui Chivu, echipa pare mai puțin grăbită să impresioneze și mai interesată să rezolve lucrurile eficient.

Pentru Inter, trei puncte, liniște și senzația că meciurile „simple” chiar sunt simple pe cand pentru Bologna o seară în care planul a ținut… până n-a mai ținut.

Urmează etapa următoare.

Și, probabil, un nou meci în care Inter va lăsa impresia că nu se grăbește nicăieri — pentru că știe exact unde vrea să ajungă.

🇷🇴 ROMÂNIA 5-6 CROAȚIA 🇭🇷

(după prelungiri, ca să fie clar că nu ne-a lipsit drama)

Mai oameni buni… ați crezut că după meciul cu China am scăpat de emoții? Evident că nu. Pentru că, dacă tot avem hochei U20 la București, ar fi păcat să nu avem și meciuri nebune, cu multe goluri, reveniri spectaculoase și un final care să te lase cu nervii întinși ca gheața de la Berceni Arena.

În cadrul Campionatului Mondial de Hochei pe Gheață U20, România a întâlnit Croația într-un meci care a avut de toate: goluri multe, răsturnări de scor și, bineînțeles, prelungiri. Pentru că așa e frumos.

Prima repriză: „ne încălzim”

România începe mai timid, iar Croația profită și deschide scorul.
Nu panică, e doar începutul. Sau așa credeam.

Repriza a doua avem parte de hochei, nu glumă, iar dintr-odată… explozie!... România marchează de patru ori, Croația răspunde și ea, iar tabela începe să arate ca un joc de PlayStation pe dificultate maximă.

Pentru România înscriu Tamas Marton – pentru că deja ne-am obișnuit, Matei Bolocan – de două ori, ca să fie clar si Luca Moise – o contribuție importantă la “haosul” general.

După două reprize România este în avantaj, optimism în tribune cu speranțe mari.

Repriza a treia "nu putea fi simplu”

Pentru că nimic nu e simplu, Croația revine și egalează, România mai marchează, Croația răspunde, iar la finalul celor 60 de minute…5-5.

Desigur. Prelungiri.

Prelungiri: finalul dureros

România luptă, Croația insistă, iar la un moment dat vine golul decisiv al croaților care stabilește si scorul final 5-6, după prelungiri.

Concluzie

Un meci spectaculos, cu 11 goluri, intens, rapid, exact genul de partidă care te face să uiți că hocheiul „nu e popular” în România.
Băieții au arătat caracter, ofensivă bună și poftă de joc, dar au plătit pentru micile scăpări defensive.

Felicitări, băieți!

Chiar daca și înfrângerile astea dor… dar măcar dor frumos.
Urmează data viitoare.

Cu emoții, ca de obicei. Fără scuze.

🇷🇴 ROMÂNIA 4 3 🇨🇳CHINA

Mai, oameni buni, știați că în România încă se mai practică hochei? Sau că, din cine știe ce cauză sau minune minunată, avem chiar și echipă U20? Ca să nu mai spun că meciul s-a jucat la București. Știați că există patinoar în București?

Pe Berceni Arena, în cadrul Campionatului Mondial de Hochei pe Gheață U20, echipa națională a României a învins, după un meci frumos, cu final dramatic, selecționata Chinei. Două echipe cu valoare sportivă apropiată (România locul 27, iar China locul 32) au desfășurat un hochei plăcut chiar și necunoscătorilor, dinamic, rapid, cu faze spectaculoase.

În prima repriză, România a marcat de două ori prin Tamas Marton, jucător legitimat la ACS Sapientia, jucând la tineretul echipei în cauză, primind totuși și un gol înscris de Haoyu Guo.

Cea de-a doua repriză a aparținut chinezilor care au ținut morțiș sa ne arate ca nu va fi chiar așa de ușor, aceștia reușind să marcheze de două ori, ambele goluri fiind marcate de Boyu Tian, urmând ca în ultima repriză, în minutul 48, Szabolcs Kovacs, legitimat la Budapest Jégkorong Akadémia U20 (academie de hochei din Budapesta), să marcheze golul egalizator de 3-3 și să trimită meciul la loviturile de departajare.

La loviturile de departajare, România a avut nervii mai tari, a fost mai calmă și mai eficientă, reușind să marcheze de trei ori, golul decisiv fiind înscris tot de Tamas Marton, pe când China a marcat doar de două ori, astfel câștigând meciul cu emoții și dramatic.

Bucurie mare, bine-meritată!

Din păcate, un astfel de sport și eveniment este transmis doar de televiziunea națională, marile televiziuni nefiind interesate să-și piardă timpul și banii cu competiții tip campionate mondiale, probabil pentru că acum, fiind iarnă și a nins, domnul Sumudica și-a mai luat o geacă nouă sau se antrenează in Antalya marile echipe ale scuzelor - de aici apar știrile „adevărate” și nu mizerii de genul participărilor la campionate mondiale, mai ales cele ce nu apartin seniorilor.

Felicitări, băieți!

Urmează data viitoare

Cu scuzele de rigoare.

U Craiova – Csikszereda Miercurea Ciuc 5–0

Fotbal jucat pe „Ion Oblemenco”, iar Craiova răbufnește după calificarea pierduta

După primele 20 de minute, s-a jucat deja altceva: confirmarea diferenței.

Universitatea Craiova a marcat de cinci ori, Csikszereda...deloc.
Diferența nu a fost doar scorul, ci momentul în care fiecare echipă a intrat, cu adevărat, în meci.

Csikszereda a încercat să intre ...(le-a intrat mai mult mingea in poarta)… pe parcurs.

Universitatea Craiova: ritm stabilit rapid, meci simplificat

Craiova nu a tratat meciul ca pe o obligație, ci ca pe o ocazie de a regla lucrurile rămase nespuse după Europa. A început sus, a împins jocul în jumătatea adversă și a marcat exact când adversarul încă își fixa reperele.

Golurile au venit firesc, fără improvizații. Deschidere de scor, avantaj dublat, apoi control. (exact ceea ce ar fi trebuit sa facă la Atena după 2-0)

După pauză, Craiova n-a accelerat inutil. A continuat să joace curat, să ajungă ușor în fața porții și să transforme ocaziile care au apărut.

Cinci goluri nu pentru spectacol, ci pentru siguranță. Un meci câștigat devreme și dus până la capăt fără complicații.

Csikszereda: organizare inițială, rezistență limitată

Miercurea Ciuc a încercat să rămână compactă, dar a cedat rapid în fața ritmului Craiovei. După primul gol, liniile s-au alungit. După al doilea, meciul a devenit despre supraviețuire, exact greșeala făcută de olteni in Grecia...au sperat sa nu ia goluri.

Au existat încercări de a ține mingea, de a calma jocul, dar presiunea Craiovei fost constant aplicata. Diferența de intensitate și de execuție s-a văzut la fiecare fază.

Mult efort, puține soluții. Un meci care a devenit greu de gestionat pe măsură ce scorul a crescut.

Declarații reale după meci

⚪️🔵 Filipe Coelho
„Suntem mulțumiți de atitudine și de prima repriză – am controlat jocul și am profitat de ocazii. În repriza secundă am gestionat bine, fără să ne agităm.”

„Am știut ce ne dorim de la început și am mers pas cu pas… încercând să rămânem calmi, în timp ce tabela părea să râdă de ei”

⚫️🔴 Robert Ilyés
„Trebuie să fim corecți: diferența de azi se datorează faptului că adversarul a jucat la un nivel superior, noi nu ne-am regăsit ritmul și nu am reușit să ținem posesia când a fost necesar.”

„Am întâlnit un adversar care ne-a depășit pe toate fazele și, până ne-am gândit ce soluții rapide să căutăm, era deja 3–0.”

Concluzia oficială

Universitatea Craiova câștigă clar, 5–0, un meci controlat de la început până la final.

Csikszereda pierde un joc în care diferența de nivel s-a văzut rapid, constant si de departe.

Craiova se „răcorește” după dezastrul din Confrence League si își vede de sărbători in liniște.

Pentru Csikszereda: o seară lungă și un meci din care rămân mai multe semne de întrebare decât faze reușite.

Urmează meciul următor.

Și, inevitabil, următoarele explicații.

FCSB – Rapid 2–1

Fotbal jucat pe Arena Națională, explicații împărțite după culori

Pe Arena Națională s-a jucat un derby-ul etapei a-21-a. După fluierul final, a început adevăratul meci: cel al explicațiilor.

FCSB a marcat de două ori, Rapid o dată, iar diferența dintre ele n-a fost neapărat scorul, ci momentul. Unii au intrat în meci de la început. Alții au intrat când nu mai era timp.

FCSB a plecat cu trei puncte.
Rapid a plecat cu întrebarea clasică: „de ce nu așa din prima?”

FCSB: eficiență, momente clare și gestionarea avantajului

FCSB nu a făcut spectacol, nici nu și-a propus. A jucat calculat, a lovit când Rapid era încă în așezare și a înțeles prompt ce tip de meci se joacă.

Primul gol a venit dintr-o fază simplă, dusă până la capăt fără ezitare cu un șut superb al lui Darius Olaru. Al doilea, dintr-un moment care nu ține de inspirație, ci de atenție și disciplină. Două situații, două decizii corecte.

După 2–0, FCSB n-a mai forțat nimic. A lăsat Rapid să consume energie, a acceptat presiunea și a mutat meciul într-o zonă care îi convenea: control fără grabă. (Din nou, cm ar fi trebuit Craiova sa facă la Atena)

Nu a fost un derby dominat, a fost un derby gestionat.

Rapid: reacție târzie, presiune mare, eficiență mică

Rapid a început meciul cu frâna trasă. A jucat prudent, poate prea prudent pentru un derby. Abia după ce scorul a devenit nefavorabil au apărut agresivitatea, ritmul și dorința reală de a schimba ceva.
Golul marcat a reaprins meciul, dar nu l-a întors. A fost mai degrabă un semnal târziu că Rapid poate mai mult decât a arătat în prima parte.
Mult efort, multe dueluri, mult zgomot. Prea puține momente clare în care FCSB să fie cu adevărat destabilizată.

Declarații de după meci

🔴🔵 Darius Olaru (FCSB, autor de gol)
„Am meritat cele trei puncte, a fost un meci dificil, știam că adversarul e pe primul loc.”

(Traducere: „Practic, am venit cu GPS ul pornit și ei încă își căutau harta terenului.”)

🔴🔵 Florin Tănase (căpitan FCSB)
„Este o victorie mare într un derby… per total a fost o victorie meritată pentru noi… asta e frumusețea fotbalului.”

(Traducere: „Am furat punctele cu stil și ei nici nu și-au dat seama că au lăsat ușa deschisă.”)

⚪🟣 Costel Gâlcă
„Dacă jucam din primul minut așa cm am făcut în repriza secundă, puteam să câștigăm. Am pierdut ultimele meciuri și trebuie să revenim cu o altă față.”

(Traducere: „„E ca și cm ai încerca să prinzi trenul după ce a plecat și te mai plângi că nu ți-ai făcut abonament la timp.”)

⚪🟣Victor Angelescu (președinte Rapid)
„Am intrat cu frică, nu am existat în prima repriză… unele derby uri le câștigi, pe altele le pierzi.”

(Traducere: "Am intrat pe teren ca niște invitați care tocmai au descoperit bufetul și au uitat complet că e si meci de fotbal.”)

⚪🟣 Denis Ciobotariu (Rapid, după derby)
„Eu nu am niciun trac, poate alți jucători au… Ne întrebam de ce am început să jucăm mai târziu.”

(Traducere: „Am început meciul ca cineva care uită să aprindă lumina în casă — și apoi ne-am plâns că nu vedeam nimic.”)

Concluzia oficială

FCSB câștigă un derby cu 2–1 prin execuții decisive în momente-cheie.

Rapid pierde un meci în care nu a legat ritmul de la început și unde frustrarea s-a adunat pe final.

Trei puncte pentru FCSB.
Întrebări pentru Rapid.

Urmeaza urmatorul meci…

Și, inevitabil, următoarea explicație.