Patron

În fotbal, suporterul are mereu ceva de spus.

Conducerea nu face bine. Antrenorul nu alege bine. Jucătorii nu aleargă suficient. Transferurile sunt slabe. Prețurile sunt prea mari. Stadionul nu arată cm trebuie. Rezultatele nu sunt suficiente. Aproape orice poate deveni motiv de nemulțumire.

Și, uneori, critica este justificată. Un suporter are dreptul să ceară mai mult de la clubul pe care îl iubește.

Dar există o întrebare pe care o punem mult prea rar: noi ce facem pentru club?

Vrem transferuri, vrem performanță, vrem Europa, vrem salarii bune pentru jucători și vrem un club sănătos financiar. Dar când vine vorba să cumpărăm un bilet, să ne facem abonament, să cumpărăm un tricou sau pur și simplu să venim la stadion, entuziasmul nu mai este întotdeauna la fel de mare.

Ne dorim un club puternic, dar uneori ne comportăm ca și cm responsabilitatea pentru existența lui ar aparține exclusiv altora.

Este foarte ușor să stai în fața telefonului și să explici ce trebuie schimbat. Este mult mai greu să fii acolo, să plătești biletul, să umpli stadionul și să contribui, atât cât îți permiți, la viitorul echipei.

Poate că a venit timpul să înțelegem că suporterul nu este doar cel care are pretenții de la club. Este și una dintre resursele clubului.

Iar dacă vrem să avem dreptul de a cere mai mult, ar trebui să fim dispuși să oferim și noi ceva.

Pentru că dragostea pentru o echipă nu se măsoară doar în decibeli, comentarii și critici.

Uneori se măsoară foarte simplu: într-un bilet cumpărat, într-un abonament și într-un loc ocupat în tribună.

https://www.bilete.ro/dinamo-bucuresti-fcsb/superliga-etapa-8-dinamo-bucuresti-fcsb-05-sept-2026/

Dinamo mai are de lucru pentru a rămâne în frunte

Dinamo a început ezitant partida cu Corvinul, iar acest lucru ne-a costat destul de repede. O eroare defensivă le-a permis gazdelor să deschidă scorul, obligându-ne să alergăm după egalare încă din prima parte a meciului.

După primirea golului, însă, Dinamo a preluat controlul partidei. Am avut inițiativa, am împins adversarul în propria jumătate, iar egalarea a venit la începutul reprizei secunde. Au urmat 10-15 minute de dominare aproape totală, în care am avut șansa să întoarcem definitiv rezultatul. Din păcate, nu am reușit să marcăm golul victoriei.

Cele trei puncte ne-ar fi menținut pe primul loc și după această etapă, însă acum trebuie să așteptăm celelalte rezultate. Dinamo a început etapa din postura de lider, dar este posibil să nu o încheie pe aceeași poziție.

Putem privi și spre un detaliu care, retrospectiv, poate deveni important: faptul că în împrumutul portarului Sandu la Corvinul nu a fost inclusă o clauză care să-i interzică acestuia să joace împotriva lui Dinamo. Într-un campionat în care diferențele pot fi mici și fiecare punct poate conta, astfel de detalii nu sunt deloc de neglijat.

Dincolo de clasament, meciul de la Arad ne-a arătat că Dinamo mai are de lucru. Nu este suficient să reacționăm bine după ce primim gol. Trebuie să începem meciurile mai bine, să reducem greșelile individuale și să profităm de perioadele în care dominăm adversarul.

Urmează meciul din Cupă, unde îi vom vedea probabil la lucru pe jucătorii mai puțin utilizați în acest debut de campionat, precum și pe o parte dintre fotbaliștii care au ajuns mai târziu la echipă. Va fi o ocazie bună pentru ei să demonstreze că pot reprezenta soluții reale pentru meciurile importante care urmează.

Sezonul este lung, iar o remiză la Arad nu schimbă radical lucrurile. Dar dacă Dinamo vrea să rămână în frunte până la final, astfel de meciuri trebuie transformate din egaluri în victorii. Am început etapa de pe primul loc. Pentru a rămâne acolo, însă, mai avem de muncit.

Acum este rândul nostru

Două exemple din fotbalul european arată cât de importantă este implicarea financiară a suporterilor.

La Marseille, aproximativ 49.000 de abonamente vândute înseamnă venituri importante pentru club. La Lazio, protestul suporterilor față de conducere și boicotul abonamentelor și al biletelor au provocat pierderi financiare estimate la aproximativ 20 de milioane de euro. Două exemple care arată cât de mare este puterea economică a suporterilor.

La Dinamo, avem acum șansa să folosim această putere în sens pozitiv.

Clubul a redus din nou prețurile abonamentelor, readucându-le la nivelul prețului de early bird până joi. Este o oportunitate pe care merită să o folosim, mai ales acum, când echipa este pe val.

În același timp, pentru următorul meci de acasă, prețurile biletelor vor fi cel puțin duble față de cele practicate la celelalte meciuri.

Așadar, pentru cei care vor să fie alături de Dinamo în acest sezon, abonamentul este acum mai important ca niciodată.

Cumpărând un abonament, nu doar economisim bani și ne asigurăm locul la meciuri. Contribuim direct la veniturile clubului.

Cu cât Dinamo produce mai mulți bani, cu atât are mai multe posibilități să investească în echipă și în dezvoltarea clubului.

Marseille ne arată ce poate face o comunitate care își susține financiar clubul. Lazio ne arată cât de mult poate pierde un club atunci când suporterii își retrag sprijinul financiar.

Noi avem acum ocazia să alegem unul din cele două exemple.

https://www.bilete.ro/abonamente-dinamo-1948/abonamente-dinamo-1948-superliga-2026-2027/

Începem să ne obișnuim tot mai des cu imaginea bucuriei din vestiarul dinamovist și, poate pentru prima dată după mult timp, putem privi cu încredere spre viitor. Rezultatele din acest început de sezon ne dau motive să credem că obiectivul clubului poate fi realizat. Dinamo arată ca o echipă care poate lupta pentru un loc de cupe europene, iar acest lucru schimbă și perspectiva asupra sezonului următor.

În același timp, vedem cât de greu este să ajungi în grupele unei competiții europene. Fiecare tur înseamnă adversari dificili, deplasări, presiune și foarte puține momente în care îți permiți să greșești. Cel mai accesibil traseu rămâne cel al campioanei, care poate duce, în anumite condiții, către grupele Conference League. Iar dacă Dinamo vrea să ajungă acolo, nu este suficient să construiască o echipă bună pentru un sezon. Trebuie să construiască o echipă capabilă să continue să crească.

Aici apare una dintre problemele importante ale clubului: situația contractelor.

Epassy, Pușcaș, Armstrong, Pop, Soro, Karamoko și Bellaarush intră în ultimul an de contract. Nu toți au aceeași importanță în acest moment, însă câțiva dintre ei au devenit deja piese importante ale echipei, iar pierderea lor gratis la finalul sezonului ar însemna să o iei practic de la capăt într-o perioadă în care Dinamo ar trebui să fie mai puternică, nu să-și reconstruiască lotul.

În cazul lui Bellaarush există clauza de cumpărare, astfel că aici clubul are o anumită formă de control asupra situației. Evident, activarea clauzei nu rezolvă totul, pentru că și jucătorul trebuie să își dorească să continue la Dinamo.

Apoi este Soro. Poate cea mai spectaculoasă transformare dintre toți. Ceea ce părea aproape imposibil de spus acum un an a devenit astăzi o realitate: nu prea mai ai cm să-l scoți din echipă. Este unul dintre jucătorii care dau echilibru și agresivitate formației, iar în meciul de ieri ambele goluri au pornit de la recuperări făcute de el. Mai important, directorul sportiv a confirmat că Dinamo nu are o clauză unilaterală de prelungire a contractului. Asta înseamnă că discuția trebuie purtată din timp.

Iar Armstrong este, în acest moment, unul dintre cele mai importante motive pentru care Dinamo arată bine. Are trei goluri și patru pase decisive în acest debut de campionat, cifre care îl plasează printre cei mai eficienți jucători ai competiției. Dar dincolo de statistici este felul în care joacă: aleargă, se luptă pentru fiecare minge și transmite senzația că poate produce ceva în orice moment.

Dinamo a mai trecut prin situația în care cei mai buni jucători ai săi au plecat gratis pentru că nu au fost rezolvate la timp contractele. Ar fi păcat să repetăm aceeași poveste tocmai acum, când echipa pare să fi găsit o direcție.

De aceea, înaintea oricărui alt transfer, clubul ar trebui să pună pe lista priorităților prelungirea contractelor celor trei jucători care au devenit deja exponențiali pentru echipă: Soro, Armstrong și Bellaarush. Chiar dacă acest lucru presupune un efort financiar suplimentar.

Nu trebuie privită doar ca o cheltuială. Este o investiție în continuitate.

Pentru club, înseamnă să păstreze jucători pe care deja îi cunoaște, care s-au adaptat și care au demonstrat că pot face diferența. Înseamnă să nu fie obligat să caute în fiecare vară trei-patru înlocuitori pentru fotbaliști pe care i-ar fi putut păstra.

Pentru jucători, o prelungire ar însemna și recunoașterea meritelor lor. Un contract mai bun, o perspectivă mai lungă și sentimentul că fac parte dintr-un proiect în care clubul are încredere. Continuitatea nu este importantă doar pentru echipă, ci și pentru fotbalist. Când știi că ai viitorul asigurat, poți să te concentrezi mai mult pe ceea ce se întâmplă pe teren.

Sigur, nimeni nu este de neînlocuit. Apropo, îi mai simte cineva lipsa acelui jucător francez de la mijlocul terenului?

Dar una este să pierzi un jucător pentru că ai decis că proiectul merge într-o altă direcție și alta este să-l pierzi gratis pentru că nu ai reușit să-i prelungești contractul la timp.

Dinamo trebuie să înceapă să gândească deja sezonul viitor. Dacă în acest sezon obiectivul este calificarea în Europa, atunci sezonul următor nu ar trebui să înceapă cu întrebarea „pe cine mai aducem?”, ci cu certitudinea că avem deja o bază solidă.

Pentru că obiectivul nu ar trebui să fie doar să ajungem în Europa și să ne bucurăm că am trecut un tur sau două. Ar trebui să încercăm să construim o echipă care să creadă că poate ajunge în grupele unei competiții europene și să fie pregătită pentru acest lucru.

Iar primul pas pentru o astfel de echipă este să nu pierzi ceea ce ai construit deja.

Prelungirea contractelor lui Soro, Armstrong și Bellaarush ar transmite exact acest mesaj: Dinamo nu mai construiește de la un sezon la altul. Dinamo începe să construiască pentru viitor.

Dinamo învinge a treia echipă pretendentă la play-off și urcă pe primul loc în clasament după un meci dificil, în care a demonstrat că poate câștiga nu doar atunci când joacă bine, ci și atunci când trebuie să sufere.

Seria rezultatelor bune împotriva echipelor care își propun play-off-ul și, mai mult, lupta pentru titlu continuă. De această dată, Dinamo a trebuit să joace mai bine de 30 de minute în inferioritate numerică, dar a găsit resursele pentru a apăra avantajul și pentru a obține trei puncte extrem de importante.

Victoria a venit după două execuții senzaționale de la distanță ale lui Armstrong, care a fost fără îndoială omul meciului. Dar dincolo de goluri, ceea ce trebuie remarcat este capacitatea echipei de a rezista după eliminare, de a accepta că meciul se schimbă și de a lupta până la final pentru rezultat.

Dinamo nu a câștigat doar un meci. A câștigat un meci în care a trebuit să știe să și sufere.

Iar cu fiecare etapă care trece, temerile suporterilor care anticipau un sezon ratat după numeroasele schimbări din presezon încep să dispară. În locul lor apare optimismul, alimentat de rezultate, de evoluția echipei și, mai ales, de faptul că Dinamo continuă să obțină puncte importante împotriva adversarilor care își propun aceleași obiective.

Poate că este încă prea devreme pentru concluzii, dar clasamentul spune deja ceva: Dinamo este pe primul loc, iar acest început de sezon începe să semene tot mai puțin cu unul ratat și tot mai mult cu unul care poate deveni foarte interesant.

Când facem comparații între suporterii dinamoviști și cei ai cluburilor din străinătate în privința abonamentelor cumpărate, a biletelor plătite sau a tricourilor achiziționate, există un argument care apare aproape de fiecare dată: mentalitatea.

„La ei există o altă mentalitate.”

Ei bine, în sfârșit avem și noi un criteriu la care putem concura cu ei. Și, mai mult decât atât, aici statistica pare să fie de partea noastră: consumul de bere pe stadion.

Sparta Praga a anunțat după meciul cu Olympique Lyon că a stabilit un nou record al clubului la consumul de bere: 19.623 de pahare, adică aproximativ 9.811 litri, băuți de cei 17.515 spectatori prezenți la meci.

Astea sunt cifre cu care să te lauzi?

Dinamo Fest ne-a oferit deja primele indicii. Debutul nostru în această competiție gastronomico-fotbalistică a fost promițător: berea și micii au dispărut într-un ritm care arată că există potențial. Important este să nu ne oprim aici.

Dacă statisticile confirmă că România este printre țările fruntașe ale Uniunii Europene la consumul de alcool, nu putem pur și simplu să dezamăgim statistica. Ar fi lipsă de respect față de tradiție, față de cercetările europene și, mai ales, față de obiectivele de dezvoltare ale clubului.

Așadar, de ce să nu ne stabilim niște obiective ambițioase pentru sezonul actual?

Să presupunem, că din fiecare pahar de bere vândut la stadion un euro ajunge în contul clubului. La câteva zeci de mii de suporteri și câteva zeci de meciuri, începe să se contureze o linie interesantă în buget.

Un milion de euro din bere.

Și, pentru că nu trebuie să facem discriminare între marile valori ale gastronomiei de stadion, încă un milion din mici.

Două milioane de euro.

De ce să vorbim doar despre drepturi TV, sponsori, transferuri și alte surse complicate de venit când avem în față două active strategice care au demonstrat deja că se vând singure?

Bere și mici.

Domnule Gătăianțu, stați liniștit. Rezolvăm noi problema deficitului și a break-even-ului. Trebuie doar să ne ajute vremea și să asigurați un stoc suficient.

Cât valorează un bilet la Dinamo – FCSB?

Pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, un club încearcă să vândă biletele pentru un meci prin licitație olandeză, lăsând piața să stabilească, în cele din urmă, prețul pe care suporterul este dispus să îl plătească.

Mecanismul este simplu: prețul pornește de sus și scade treptat. Să spunem că un bilet începe de la 300 de lei. Dacă există suficientă cerere, biletele se vând. Dacă nu, prețul coboară la 250, apoi la 200, 180 și, în cele din urmă, poate ajunge la 150 de lei.

Clubul nu spune, așadar, dinainte: „Biletul la Dinamo – FCSB costă atât”.

Întrebarea este lăsată suporterului:

Cât valorează pentru tine acest derby?

Ai plăti 300 de lei ca să fii sigur că intri pe stadion? Dar 250? 200? 180? Sau consideri că 150 de lei este prețul la care pasiunea întâlnește posibilitățile tale financiare?

Este, de fapt, un experiment foarte interesant. Dinamo încearcă să afle nu doar câți oameni vor să vadă derby-ul, ci și cât sunt dispuși să plătească pentru el.

Pentru că una este să spui că vrei să mergi la Dinamo – FCSB și cu totul altceva este să scoți banii din buzunar.

Iar la final, piața va da răspunsul.

Poate că biletele se vor vinde la 300 de lei. Poate la 200. Poate că suporterul dinamovist va aștepta până la 150.

Indiferent unde se va opri prețul, vom avea pentru prima dată în fotbalul românesc un răspuns concret la o întrebare pe care cluburile încearcă de ani de zile să o ghicească:

Cât valorează, în bani, pasiunea unui suporter pentru un derby?

Prețul biletelor și suporterul fidel

Apariția platformelor online de vânzare a biletelor a schimbat fotbalul. A distrus în mare parte bișnița, a făcut biletele tipărite obiecte de colecție și, mai ales, le-a oferit cluburilor date despre comportamentul cumpărătorilor: când cumpără, ce meciuri urmăresc, ce sectoare preferă și, cel mai important, cât sunt dispuși să plătească.

Așa au apărut prețurile diferențiate și, mai nou, prețul dinamic.

Cel mai întâlnit sistem este împărțirea meciurilor pe categorii, în funcție de cererea estimată, rivalitate și atractivitatea partidei. Un derby va costa mai mult decât un meci obișnuit, iar prețul rămâne fix pentru categoria respectivă.

Anticipând deja viitoarea nemulțumire a suporterului dinamovist în momentul în care vor fi anunțate prețurile pentru derby, merită să privim lucrurile și din altă perspectivă.

Sistemul nu îi afectează, în general, pe suporterii fideli. Aceștia își cumpără abonament și merg la stadion indiferent de adversar. Cei care aleg să vină doar la anumite meciuri, în special la derby-uri, sunt cei care suportă prețul mai mare.

Și atunci apare o întrebare legitimă: dacă nu ai fost interesat de Dinamo – Voluntari, dar vrei neapărat să vezi Dinamo – FCSB, este chiar atât de nedrept ca acel bilet să coste mai mult?

Până la urmă, clubul nu cere mai mult suporterului fidel. Îi cere mai mult celui care apare doar atunci când meciul devine un eveniment.

Fotbalul este și pasiune, dar a devenit și entertainment. Iar într-o piață în care cererea stabilește prețul, poate că prețul mai mare pentru spectatorul ocazional nu este o nedreptate, ci pur și simplu prețul plătit pentru a vedea meciul pe care și l-a dorit.

5.700 de tricouri pentru Alaa

Zilele acestea, suporterii lui Schalke au reușit ceva impresionant: 40.000 de tricouri vândute în doar două ore și jumătate.

Nu este doar o cifră de vânzări. Este măsura unei pasiuni. Este demonstrația că, atunci când o comunitate de suporteri își iubește clubul, poate transforma această pasiune într-o forță uriașă.

Și atunci apare o întrebare pentru noi, dinamoviștii:

Noi câte tricouri am putea cumpăra dacă ne-am propune un obiectiv?

Dinamo are nevoie de 500.000 de euro pentru activarea clauzei de cumpărare a lui Alaa Bellaarouch.

După primele cinci meciuri, portarul marocan a devenit deja unul dintre oamenii despre care se vorbește cel mai mult în jurul echipei. Evoluțiile sale au convins și au făcut să apară o speranță pe care nu am mai avut-o de mult: poate Alla să fie portarul cu care Dinamo să se bată din nou pentru campionat?

Un tricou costă aproximativ 90 de euro.

5.700 de tricouri înseamnă aproximativ 500.000 de euro.

Nu este o matematică complicată. Este doar o provocare.

5.700 de dinamoviști care aleg să-și cumpere tricoul clubului.

Un tricou pe care îl vei purta la stadion.
Un tricou pe care îl vei purta pe stradă.
Un tricou care va rămâne poate peste ani ca amintire a sezonului în care Dinamo a început să creadă din nou.

Și poate că, privind înapoi, vom putea spune că 5.700 de tricouri au contribuit la păstrarea portarului care a apărat poarta unei echipe campioane.

Schalke ne-a arătat cât poate însemna pasiunea suporterilor.

Acum să vedem câtă pasiune există în familia Dinamo.

https://shop.dinamo1948.ro/

Nu promitem minuni, construim realități

În februarie 2023, când Red&White prelua controlul asupra lui Dinamo, Andrei Nicolescu folosea într-o declarație un termen care avea să rămână în memoria suporterilor: know-how.

În fotbal, „know-how” nu înseamnă pur și simplu să știi fotbal. Înseamnă experiența practică, metodele și competențele necesare pentru a construi și administra un club: management, organizare, marketing, scouting, academie, infrastructură, dezvoltare și, mai ales, capacitatea de a transforma o strategie în rezultate.

La momentul respectiv, termenul a fost privit de mulți cu ironie. „Know-how-ul” a devenit rapid o țintă pentru glume, mai ales atunci când realitatea din teren nu părea să confirme ambițiile anunțate de noua conducere. În fotbalul românesc, unde promisiunile sunt multe și răbdarea puțină, un cuvânt englezesc folosit într-un discurs managerial putea părea chiar pretențios.

Au trecut deja trei ani.

Iar astăzi putem privi puțin diferit acea declarație.

Pentru că un club de fotbal nu se construiește într-o vară și nici nu se repară printr-un transfer spectaculos. Know-how-ul adevărat se vede în timp. Se vede în felul în care este organizat clubul, în academie, în recrutarea jucătorilor, în stabilitatea financiară și, în cele din urmă, în performanța echipei.

Asta nu înseamnă că totul a fost perfect la Dinamo în această perioadă. Au existat greșeli, decizii contestate, momente dificile și destule motive pentru ca expresia lui Nicolescu să fie ironizată.

Dar poate că aici este și diferența dintre o promisiune și o construcție.

„Nu promitem minuni, construim realități.”

În 2023 suna ca un slogan. Astăzi începe să semene cu o explicație.

Iar dacă rezultatele actuale sunt începutul unei confirmări, atunci poate că acel „know-how” despre care s-a râs atât de mult nu era chiar atât de lipsit de conținut pe cât părea.

În fotbal, până la urmă, nu contează cât de frumos sună un termen englezesc. Contează dacă, după câțiva ani, ceea ce ai spus la început începe să se vadă pe teren.

Know-how-ul nu se demonstrează prin declarații. Se demonstrează prin rezultate.

Iar la Dinamo, după o perioadă în care expresia a fost mai degrabă motiv de ironie, începe să apară și partea cealaltă a poveștii: realitatea construită.