02/03/2026
Un salt mare, un vis minuscul.
Întotdeauna, în cadrul unei dezbateri, există păreri pro și contra, iar atunci când aceste contradicții se învârt în jurul unui fenomen la care avem impresia că ne pricepem în masă, totul devine și mai palpitant.
Fotbalul dă naștere unor pasiuni nemaiîntâlnite, cu tot ceea ce derivă din asta, cu suporteri adverși sau cu cei care iubesc aceleași culori, ducând această frumoasă disputa până în punctul în care realitatea pare destul de greu de perceput.
Totuși, realitatea nu ar trebui contestată de nimeni, lăsând la o parte preferințele, simpatiile sau lucrurile cu care nu suntem de acord, cele care generează patimi și care ne împiedică să vedem purul adevăr.
Ca să ne referim strict la clubul nostru, realitatea este cât se poate de clară, de necontestat, cu bune și rele, cu momente de satisfacție și cu strategii de neînțeles.
Am făcut, fără discuție, un salt uriaș de la nivelul ligii a doua, un eșalon în care Dinamo nu avea ce să caute vreodată. Este un aspect pe care orice suporter de bună credință îl poate observa.
Am beneficiat, inițial, de o victorie de răsunet în instanță, obținută de firma domnului Răzvan Zavaleanu, prin care o povară de 5-6 milioane de euro a fost luată cu profesionalism de pe umerii cubului, o izbândă fără de care n-am fi putut vorbi despre un nou început.
Următorul pas, comparabil ca și impact, a fost cooptarea oamenilor de afaceri aparținând firmei Renovatio în acționariatul clubului, persoane care au creat un climat ideal, asigurând, conform declarațiilor oferite de către conducere, un buget anual de 12 milioane de euro, suficient pentru îndeplinirea unor obiective îndrăznețe.
În sfârșit, o altă mutare de succes a reprezentat -o instalarea antrenorului Zeliko Kopici pe banca tehnică, un adevărat profesionist care a reușit să creeze un grup minunat, având în vedere fragilitatea lotului, atât cantitativ cât și calitativ.
De aici, totul ar fi trebuit să cadă pe umerii conducerii, a președintelui, directorului sportiv sau a departamentului de scouting. Din păcate, traseul nu a fost cel pe care l-am dorit cu toții...
Cu tot regretul, printre dulăi cu ochii roșii și pene de care or fi, Dinamo este pe cale să rateze o oportunitate cu care este greu de crezut că ne vom mai întâlni și anul viitor, făcând referire aici la nivelul scăzut al competiției, culminând cu perioada grea pe care au traversat -o două mari forțe ale modestei întreceri interne, FCSB și CFR. Echipe care, având în vedere forța financiară, pare greu de crezut că vor staționa foarte mult în această zonă, cea de-a doua dând deja semnalul revenirii.
Dar, daca tinem cont ca infirmeria n-a acordat inca aviz de participare noilor achizitii, este aproape imposibil să menții un nivel ridicat, în condițiile în care te bazezi doar pe 13-14 jucători, ajungând în situații aproape jenante, în care extrema dreaptă trebuie să înlocuiască fundașul stânga, iar un jucător ca și Soro încearcă să acopere postul de vârf, o,, rara avis " care tinde să devină subiect de glume.
Ca să nu mai vorbim, având exemplul play off -ului trecut, terminat în genunchi, că la finalul unui sezon pot apărea accidentări, suspendări sau ieșiri din formă.
Aceasta ar trebui să fie zona pe care actuala conducere să-și pună amprenta, cu profesionalism și competență . Din păcate, nu a fost deloc așa...
Nu ne rămâne decât să sperăm că vom avea parte de un final de întrecere cât mai decent, cu atacant sau fără, dar cu dorința de a învinge mereu, lăsând la o parte mentalitatea îndoielnică, conform căreia trebuie să ne alegem adversarii din play off. Jocul echipei, atmosfera, rezultatele și punctele obținute sunt singurele aspecte care contează, nu obstacolele care ne apar în față, pentru că este deplasat să credem că ne putem lupta pentru locurile fruntașe, întâlnind doar echipe din subsolul clasamentului.