Clubul Alpin Român Constanța

Varful Triglav
🌦️ Ziua 1 (01.08) | Planul spontan
Vremea nu ținea cu noi, dar ne pregăteam bagajele de dimineață pentru Grossglockner. Atunci mi-am amintit de o idee mai veche a lui Mihai: ce-ar fi să facem aclimatizarea pe Triglav și abia apoi să mergem pe Grossglockner?
I-am propus planul lui Andrei chiar când am ajuns la mașină. Verificasem deja prognoza: se anunțau 4 zile consecutive cu vreme superbă în Slovenia! Deși la început Andrei a avut multe necunoscute, eu m-am documentat din mers pe drum. Mi-am amintit că Mihai stătuse într-un camping lângă Lacul Bled, iar până să ajungem acolo, știam deja perfect ruta de urcare și toate alternativele spre vârf.
⛺ Căutarea campingului
Campingurile din jurul Lacului Bled erau complet pline. Andrei a venit cu ideea salvatoare: să campăm cât mai aproape de punctul de start al traseului. După jumătate de oră am ajuns la Camping Kamne, unde am și rămas. Spre seară, Andrei a verificat din nou prognoza pentru Grossglockner și a văzut o fereastră excelentă pentru luni și marți. Planul devenea perfect!
🥾 Ziua 2 (02.08) | Ziua Vârfului
Am plecat din camping la ora 07:30. Cu 9 km înainte de cabana de unde începea traseul, ne-am lovit de o barieră: drumul era blocat pentru că parcarea de sus era deja plină. Ne-am întors 300 de metri, am lăsat mașina într-o altă parcare și am pornit pe jos. Andrei a propus să facem autostopul. Norocul a fost de partea noastră! După doar un kilometru, o mașină ne-a luat și ne-a dus direct la cabană.
⏱️ Contra cronometru pe traseu
La ora 09:00 eram deja pe traseu. Obiectivul era clar și strâns: trebuia să coborâm până la ora 19:00 ca să prindem autobuzul înapoi spre mașină.
• Urcarea: De la cabana Aljažev dom am pornit pe traseul Tominšek (pe care îl recomand cu drag în detrimentul rutei Prag, unde este extrem de mult grohotis). Am scos un timp excelent: 3 ore și 45 de minute, deși timpul estimat era de 5 ore!
• Asaltul final: De la cabana situată la 2515 m și până pe Vârful Triglav (2864 m) am făcut exact o oră. Pentru mine, aceasta a fost de departe cea mai frumoasă și spectaculoasă parte a traseului!
• Coborârea: De pe vârf înapoi la cabană am făcut o oră, iar de acolo până jos încă 3 ore. În ultimele 3 ore am mărit serios ritmul ca să nu pierdem transportul.
🚌 Finalul perfect
Am ajuns în parcare la ora 18:55. După 10 minute de așteptare, am întrebat un grup de pe traseu dacă știu ceva despre autobuz. Ne-au spus că pleacă la 19:15 și, surpriză totală, este gratuit! Microbuzul ne-a dus în siguranță înapoi până în primul sat, Mojstrana.
O aventură intensă, contra cronometru, dar care a meritat fiecare pas! Slovenia ne-a primit minunat.
Urmează Grossglockner! 🏔️💪
Recomandari: autobuzul circula din ora in ora din satul Mojstrana si pana la parcarea de la cabana Aljažev dom. Se pot face rezervari si lasa masina jos in sat

🏔️ 15.08.2026- Creasta Vf. Cornul Călțun - Vf. Negoiu: Un vis împlinit după 3 ani!
După doar 4 ore de somn, la 06:30 eram pe picioare și ieșeam din Refugiul Călțun. La 07:20 ne-am pus în mișcare, iar în 20 de minute am atins Portița Călțunului.
📐 Spre Cornul Călțun
Privind vârful, aveam două variante de urcare. Am ales-o pe cea din stânga, fiindcă ni s-a părut mai abordabilă. Ascensiunea a fost destul de ușoară și nu a fost nevoie de asigurări. Singura provocare? O limbă de zăpadă înghețată de vreo 10 metri, unde a trebuit să săpăm trepte, neavând la noi colțari sau gheruțe.
După o oră am fost pe vârf! Pentru Niky a fost o premieră (nu mai fusese nici pe Vf. Lespezi). După ce am bifat ambele vârfuri, ne-am reîntors la traseul inițial.
🪢 Rapelurile
Ajunși la punctele de rapel, am căutat locul optim pentru cordelină. Inițial, Niky a propus să descățărăm, dar am zis un „NU” hotărât. Două minute mai târziu, observ în stânga două spituri cu inel. Perfect! Legăm corzile și începem rapelul.
• La al doilea rapel: am găsit tot două spituri cu inel.
• Ultimele două rapeluri: am trecut coarda printr-o cordelină montată de Niky.
🥾 Creasta și Vf. Negoiu
În 45 de minute eram la începutul crestei. Traseul a fost destul de lejer până în ultimii 400m înainte de Strunga Doamnei, unde am dat peste două pasaje mai expuse. În Strungă am luat o pauză binemeritată de 10 minute pentru hidratare și un biscuit.
Ne uitam deja la următoarea secțiune: Vf. Dintre Strungi. Zona devine mai tehnică și expusă chiar înainte de vârf, unde am avut nevoie de atenție sporită din cauza unor stânci instabile (care se mișcau).
După 4 ore de la plecare, am atins Vf. Negoiu! De acolo am coborât înapoi la Refugiul Călțun, ne-am recuperat restul bagajului și am plecat întins spre mașina lăsată la Piscu Negru.
🙌 O dorință veche
Pentru mine, tura asta a fost un vis de acum 3 ani. Eu și Ionuț am încercat de trei ori să facem acest traseu iarna, dar de fiecare dată ne-a întors ceața. Îi mulțumesc lui Niky pentru că am făcut o echipă excelentă și ne-am mișcat superb!
🛠️ Echipament utilizat:
• 2 semicorzi de 30 m, reverso, prusik
• Cordelină de 6mm, 5 bucle alpine, 5 carabiniere
• Două anouri (120 și 180)
(Notă: la nevoie se pot folosi și friend-uri)

🏔️ Studlgrat Ridge (AD⁺) – Grossglockner: O poveste despre adaptare, ritm și lecții de munte
În dimineața următoare după ruta din Slovenia de pe Vârful Triglav, am pornit direct spre parcarea Lucknerhaus din Kals am Grossglockner. Planul era clar: ne echipăm, ne facem rucsacurile și urcăm două ore până la cabana Stüdlhütte (2801m). Andrei fusese de patru ori aici, așa că nu-și făcea griji sa nu gasim locuri de cazare.
Surpriză la cabană! Cabanierul ne anunță scurt: „Nu aveți rezervare, nu avem locuri. Coborâți la Lucknerhütte (2241m)”. Ne-am asezat la o masă afară, analizând opțiunile. Nu voiam cu niciun chip să pierdem fereastra excelentă de vreme pentru vârf. După jumătate de oră de strategii, am sunat jos la Lucknerhütte. Aveau locuri! Rucsacii în spate și înapoi la vale.
🧗‍♂️ Ziua vârfului: Cursa contra cronometru
• 04:00 – Eram deja pe traseu, urcând o oră înapoi spre Stüdlhütte.
• 05:00 - 07:00 – Încă două ore până la intrarea pe ruta Studlgrat. Am traversat ghețarul, ne-am echipat (bucle alpine, semicoardă de 60m, cască, ham ușor, reverso, anouri, carabiniere) și am intrat în creastă.
• 08:30 – Ajungem la celebrul punct „Breakfast Place” (3550m). Regula nescrisă a locului spune clar: dacă ai făcut mai mult de 3 ore de la Stüdlhütte până aici, te întorci pentru că te miști prea încet.
Partea superioară a urcării a adus o cățărare susținută și mai tehnică. Am înaintat rapid, urcând în tandem și asigurându-ne doar în pasajele cu adevărat dificile. După încă două ore și jumătate de concentrare maximă, am atins vârful! Au urmat 40 de minute binemeritate de pauză, poze și reîncărcat bateriile.
📉 Coborârea spre parcare
Drumul de întoarcere spre cabana Erzherzog Johann (3450m) ne-a mâncat 3 ore, din care o oră întreagă am petrecut-o stând la coadă. De acolo, am început coborârea spre ghețar, o zonă bine asigurată cu trepte și cabluri de oțel.
Traversarea ghețarului a fost rapidă și destul de ușoară, alternând porțiuni de gheață cu zone de stâncă. Însă realitatea din teren este îngrijorătoare: ghețarul se topește într-un ritm alarmant de rapid.
Am recuperat restul bagajelor de la cabana Lucknerhütte și am coborât la mașină. Seara ne-a prins punând corturile în campingul din Kals, obosiți dar extrem de împliniți.
💡 Concluzia unei ture superbe:
Creasta Studlgrat oferă o experiență de neuitat, un test excelent pentru toate cunoștințele alpine acumulate de-a lungul anilor. Dincolo de pasajele tehnice superbe, am rămas impresionat de localnicii de peste 60 de ani pe care i-am întâlnit. Coborau pe lângă noi neasigurați, cu o lejeritate incredibilă, de parcă se plimbau pe o potecă în parc. O adevărată lecție de modestie!

24.07.2026 Acele Morarului

🏔️ Vârful Vihren (2914m) – O aventură intensă pe creasta Jamdzhiev! 🇧🇬
După reușita de pe Musala, ne-am îndreptat spre Bansko, unde aventura a început încă de la cazare. Deși rezervasem o cameră cu 4 paturi, am primit... un loc de parcare de 9mp pentru camper! 🚐😂 După câteva discuții, ne-am recuperat banii, am găsit rapid o altă cazare și am început planificarea pentru Vihren.
Planul: Vreme însorită, dar cu o provocare uriașă: rafale de vânt de 100 km/h dimineața, scăzând la "doar" 70 km/h după prânz. 💨
Traseul: Eram indeciși între ruta clasică (prin Kabata) și emblematica creastă Jamdzhiev. Am decis să luăm tot echipamentul la noi și să hotărâm în funcție de condițiile din teren.
⏰ Cronologia unei zile memorabile (13.04.2026):
05:00 – Trezirea.
07:30 – Start din parcarea Shiligarnika.
Decizia: Deși inițial am pornit spre cabană, după o ora am schimbat planul: mergem pe creastă! 🏔️
Echiparea: Colțari, cască și pioleti. Am urcat spre creastă printr-o vale cu avalanșe scurse, ajungând rapid în zona tehnică. La intrarea in Creasta Jamdzhiev ne-am echipat cu: Hamuri, bucle, carabiniere și coardă. Cristina a preluat rolul de cap de coardă pentru aproape jumătate din creastă (bravo! 💪), apoi Mihai a continuat.
Vârful: După 5 ore de urcat pe acesta creasta cu pasaje dificile si expuneri foarte mari, am atins vârful! Aproape de varf, am rafalele de peste 80 km/h ne-au forțat să mergem aproape lipiți de sol. 💨❄️
Coborârea: Din cauza rafalelor de peste 80-100 km/h, am stat doar 5 minute pentru poze. Am ales o rută care să ne țină vântul în spate. D**a o coborare de 300m diferenta de nivel, am urcat pe vârful Hvoynati, iar de acolo am descățărat folosind un amaraj din pioleti.
Final de tură: După 10 ore intense, am ajuns înapoi la bază. A fost o zi în care nu credeam că vom parcurge această creastă din cauza prognozei, dar muntele ne-a oferit o fereastră exact când am avut nevoie.
Mulțumesc mult, Mihai și Cristina, pentru că m-ați luat cu voi în aceste două zile superbe pe Musala și Vihren! 🙏🏔️

Vf. Musala (2925m) – O aventură în „alb” ❄️
Pe 12 aprilie am pornit spre cel mai înalt vârf din Balcani. Deși prognoza ne dădea speranțe pentru puțin soare după ora 12:00, muntele a avut alte planuri.
📍 Traseul pe scurt:
• Start de la cazare: 08:00
• Telecabina din Borovets: urcare la 2300m
• Prima etapă: 2,5 ore de mers până la Cabana Musala.
• Surpriza de pe drum: După plecarea de la cabană, am avut bucuria să îi întâlnim pe Rodica și Ionuț, doi români cu care am împărțit poteca.
Ultima porțiune spre vârf? O provocare de 2 ore printr-o ceață atât de densă încât abia vedeam la 5 metri în față. Vizibilitatea nu s-a lăsat convinsă nici la coborâre, dar satisfacția de a fi acolo sus a meritat efortul!
⏱️ Total retur (vârf - telecabină): 2,5 ore.
O zi plină, în care muntele ne-a învățat răbdarea. 🌫️🥾

Valea Galbinele-Hornul Coamei cu retragerea prin Valea Scorus- strunga Galbinele- 21.03.2026

Traversarea de iarna a crestei Muntilor Fagaras: de la Lacul Balea la Cabana Barcaciu (14–16 martie 2026)

Parcurgerea integrala a crestei Fagarasului in conditii de iarna a fost, inca din perioada comunista, una dintre cele mai respectate realizari din alpinismul romanesc. In anii ’70–’80, conform normelor de clasificare sportiva, acest traseu – incadrat la gradul 5B – aducea, de regula, titlul de Sportiv de Categoria I.
Inspirata de aceasta traditie, ideea reluarii traversarii integrale de iarna a crestei a prins contur in randul alpinistilor constanteni, fiind preluata si dezvoltata de Clubul Alpin Roman – Sucursala Constanta. De-a lungul anilor au existat mai multe tentative, cea mai notabila fiind realizata in urma cu cativa ani, cand s-a parcurs segmentul dintre Cabana Sambata si Cabana Negoiu.
Totusi, acea tura a ocolit Varful Laitel prin sud, fara respectarea fidela a liniei de creasta. Din acest motiv, s-a decis completarea traseului printr-o noua parcurgere, care sa includa acest segment lipsa si sa respecte cat mai strict firul crestei.
Traseul ales a inceput de la Cabana Paltinu, prin Curmatura Balei, caldarea Pietroasa a Doamnei, Saua Doamnei, urcand pe Varful Laitel si mai departe spre Refugiul Caltun. Din acest punct, echipa a urcat prin Strunga Dracului pe Varful Negoiu, apoi a continuat pe Custura Saratii, Varful Serbota, mentinand linia crestei pana la Refugiul Scara. Coborarea s-a realizat prin caldarea Puha catre Cabana Barcaciu si mai departe spre Poiana Neamtului.
Parcurgerea a fost realizata in trei zile, cu doua nopti petrecute la Refugiul Caltun si Refugiul Scara, de catre patru membri ai filialei constantene a Clubului Alpin Roman. Efortul sustinut si conditiile dificile au impus insa retragerea unuia dintre participanti din Saua Cleopatra, acesta coborand in siguranta spre Cabana Negoiu.
Prima zi a oferit si o reusita suplimentara: ajunsi devreme la Refugiul Caltun, doi dintre participanti au continuat pe creasta, parcurgand segmentul dintre Strunga Doamnei si Strunga Dracului. Acestia au urcat si pe Varful dintre Strungi (2476 m), revenind ulterior la refugiu printr-un circuit care a inclus atat Strunga Doamnei, cat si Strunga Dracului.

Muntele nu se cucerește, ci se trăiește. Pas cu pas, suflu cu suflu, om lângă om.

22.01.2025
Refugiu Fereastra Zmeilor, Fagaras

Refugiul cu usa deschisa. In proportie destul de mare, cauza este sistemul de inchidere, care nu rezista la vant puternic, fara a exclude insa complet si factorul uman.
O solutie ar fi fixarea unei piedici pentru a preveni caderea zavorului si deschiderea accidentala a usii.
Ar fi pacat ca si acest refugiu sa se degradeze.