Constelaris by Irina Judele

Un facilitator bun nu joacă rolul de salvator. E doar ghidul care aprinde lumina într-o cameră întunecată ca să poți vedea singur ce e acolo și să decizi ce faci mai departe.

Tu ce apreciezi cel mai mult la un om care ghidează un astfel de proces: să fie extrem de direct sau mai degrabă blând și răbdător? Lasă-mi părerea ta în comentarii.

Crezi că ai ceva de pierdut dacă nu îți lucrezi propria temă?

La un workshop de Constelații Familiale, câmpul nu alege pe nimeni întâmplător. De fiecare dată când ești ales ca reprezentant în povestea altcuiva, lucrezi, de fapt, direct la piesele lipsă din propria ta viață.

Ai fost vreodată reprezentant într-o constelație? Cum s-a simțit pentru tine? 👇

Să repeți același tipar nu e o întâmplare, ci o alegere a subconștientului tău de a te ține în siguranță.

Cât timp rămâi în vechea durere, nu trebuie să riști nimic nou, nu dezamăgești pe nimeni și rămâi loial familiei din care vin ideile astea. Dar prețul pe care îl plătești este propria ta viață.

Ce simți că încearcă subconștientul tău să protejeze de fiecare dată când te întorci în vechiul tipar? Scrie-mi.

Ți s-a întâmplat vreodată să taci când cineva îți greșește comanda, doar ca mai târziu să te enervezi pe cineva drag din cel mai mic motiv?

Când nu ne exprimăm nemulțumirile la timp, frustrarea nu dispare, doar își caută o altă supapă. Și, din păcate, supapa devine cel mai des persoana cea mai sigură din viața noastră: partenerul, un prieten bun sau un membru al familiei.

Zona de confort te ține mic. 🦁

Leul nu vânează șoareci. Nu pentru că nu poate, ci pentru că o pradă măruntă nu îl va mulțumi niciodată.

Dacă vrei o viață trăită în propriii tăi termeni, trebuie să ai curajul să refuzi relațiile de complezență și scuzele comode care te țin pe loc.

La ce „șoareci” din viața ta ești pregătit să renunți chiar de azi?

Rolul meu nu este să îți spun ce vrei să auzi sau să îți dau rețete magice de fericire. Rolul meu este să te influențez să te uiți la adevăr. Să vezi unde te sabotezi în bani, unde porți fricile mamei, unde explodezi de furie din cauza unor răni vechi și unde te transformi în salvatorul tuturor, mai puțin al tău.

Care dintre acestea a lovit cel mai exact în realitatea ta de acum?

Ai simțit vreodată că, la ceartă, vorbești cu vocea părinților tăi?

În momentele de stres, logica se oprește. Creierul tău rulează automat singurul model pe care l-a văzut acasă. Un copil învață cm se reacționează la greu din ce vede, nu din ce i se spune. Sistemul tău nervos a fost „programat” să creadă că stresul se rezolvă prin furie. E o reacție automată.

Vestea bună e că promisiunile mentale nu pot schimba un automatism, dar terapia pe corp o poate face.