Acs Juniorul Avrig

🏆 Rezultatele clasificării academiilor și cluburilor de copii și juniori din județul Sibiu – Clasificarea FRF 2026

Federația Română de Fotbal a publicat rezultatele Clasificării Academiilor și Cluburilor de Copii și Juniori 2026, evaluare care reflectă nivelul de organizare, infrastructura, activitatea sportivă și dezvoltarea sectorului juvenil.

👏 Felicităm toate cluburile din județul Sibiu pentru munca depusă și implicarea în dezvoltarea fotbalului juvenil!

🥇 Categoria GOLD
• Asociația Club Sportiv Academia de Fotbal și Tenis Măgura Sibiu

🥈 Categoria SILVER
• ACS Zenit Sibiu
• AFC Agnita
• AFC Tălmaciu
• ACS Valea Vișei Ocna Sibiului

🥉 Categoria BRONZE
• ACS Flacăra Gaz Metan
• ACS LSS Voința Sibiu
• ACS Prejba Sadu
• ACS Spicul Șeica Mare
• AS Erro Cristian
• AS Tigrii Team Sibiu
• ASC Atletic Șura Mare
• CSS Șoimii Sibiu
• ACS FC Avrig
• ACS Păltiniș Rășinari
• AFC Inter Stars 2020 Sibiu

⭐ Categoria 4
• CS Juniorul Avrig
• CSM Mediaș
• CSO Copșa Mică

Felicitări tuturor cluburilor, antrenorilor, jucătorilor și tuturor celor implicați în creșterea noilor generații de fotbaliști! Vă dorim mult succes în continuarea activității și rezultate din ce în ce mai bune în anii următori! ⚽💙💛

Părinții și fotbalul juvenil !

Scriu și îmi asum cele de mai jos, în primul rând din postura de părinte, dar și din experiența de fost îndrumător de copii și actual coordonator al activității fotbalistice la nivel județean.

În ultima perioadă văd tot mai des diverse explicații prin care se încearcă justificarea nivelului scăzut al jucătorului român de fotbal. Se caută vinovați de serviciu, se arată cu degetul spre antrenori, cluburi, sistem sau infrastructură, dar foarte puțini au curajul să vorbească despre una dintre cauzele reale și profunde: relația dintre părinte – copil – antrenor.
În fotbalul juvenil, unul dintre cei mai importanți factori în dezvoltarea unui copil nu este doar talentul, antrenorul sau clubul, ci mediul din jurul lui, iar în centrul acestui mediu stau părinții.
Până la o anumită vârstă, copiii au o nevoie fundamentală de validare, psihologic, caută permanent confirmare pentru ceea ce fac, iar prima și cea mai importantă sursă a acestei validări sunt in mod natural părinții.
Problema apare atunci când, din dorința firească de a-și ajuta copilul, părintele începe să intervină constant:
– dă indicații din tribună
– contrazice deciziile antrenorului
– critică alegerile copilului din teren
– cere permanent rezultate
– compară copilul cu colegii lui
În acel moment apare o ruptură extrem de periculoasă, copilul nu mai știe pe cine să urmeze, pe de o parte, antrenorul îi oferă un proces educațional, o identitate de joc, disciplină tactică și un plan de dezvoltare, pe de altă parte, părintele, figura supremă de validare emoțională îi transmite altceva si aproape întotdeauna copilul va alege vocea părintelui.
Nu pentru că antrenorul nu contează, ci pentru că, la vârste fragede, validarea afectivă cântărește mai mult decât autoritatea sportivă.
Mai grav este că, în multe situații, atunci când copilul nu este titular sau nu pare a fi printre preferații antrenorului, în loc să îl motiveze, să îl încurajeze și să îl ajute să înțeleagă că trebuie să muncească mai mult, unii părinți aleg calea cea mai simplă „Sigur ceilalți parinti dau bani.”„Sigur e copilul cuiva influent.”„Sigur sunt aranjamente.” si astfel, în loc să construiască mentalitate și caracter, construiesc scuze !
Mai departe, de mute ori parintii aleg să schimbe echipa, convinși că în altă parte copilul lor va fi „văzut mai bine” și va juca mai mult, dar adevărul este simplu, de cele mai multe ori, dacă nivelul nu crește, scenariul se repeta, pentru că problema nu a fost niciodată echipa, ci lipsa răbdării, a disciplinei și a acceptării competiției, pentru ca, Fotbalul este concurență, Fotbalul este merit, Fotbalul este răbdare.
La fel de grav este și ceea ce vedem tot mai des la marginea terenului, atunci când nu subminează antrenorul, mulți părinți aleg să atace arbitrul, arbitru care de foarte multe ori este un copil si el, il acuză că „fură copiii”, că este „cumpărat”, că este „prost”, strigând toate aceste lucruri în gura mare, de față cu cei mici, iar copilul învață din nou lecția greșită, că atunci când pierzi, vina este mereu a altcuiva, nu a ta, nu a muncii insuficiente, nu a greșelilor tale si astfel formăm generații care caută mereu vinovați, dar foarte rar soluții.
Pe de alta parte, toti ne dorim sa avem un mic Mesi in copilul nostru, unii chiar cred ca au deja, dar statistic vorbind , procentul real al copiilor care încep să practice fotbalul și ajung să joace la nivel profesionist este extrem de mic, estimat la aproximativ 0,05% la nivel global (doar 1 din 2.300 de jucători) iar această șansă scade la 0,001% când vorbim despre performanța de elită în primele 5 ligi din Europa, chiar si din randul practicantilor inrolati in academiile de top din Europa, procentul nu depaseste 4% asadar foarte puțini copii ajung să facă performanță în fotbal, dar asta nu înseamnă că sportul nu merită, din contra, fotbalul oferă copiilor ceva mult mai valoros decât performanța, disciplină,responsabilitate, muncă în echipă, gestionarea eșecului, respect, caracter si parerea mea umila este ca tocmai asta ar trebuii sa cautam sa obtinem in primul rand de la acest sport, toate aceste valori care din pacate astazi, se regasesc din ce in ce mai rar in societatea noastra !
Toate cele exprimate mai sus duc la o concluzie simpla, un copil nu are nevoie de un părinte-antrenor, are nevoie de un părinte-sprijin, un parinte care sa inteleaga faptul ca după un meci pierdut, copilul nu are nevoie să audă: „De ce n-ai dat pasa?”„Ți-am zis să tragi!”„Ai greșit tot!” „Te-a furat arbitrul !” are nevoie să audă „Te-am văzut. Ai muncit. Sunt mândru de tine.” pentru că, la final, pe trofee se asterne parful, copilul poate ajunge sau nu un fotbalist profesionist, dar caracterul si deprinderile bune dobandite rămân si raman pentru toata viata !
Concluzia mea finala este ca fotbalul juvenil ar trebui să construiască oameni înainte să construiască fotbaliști si echipe, poate că primul pas în a construi fotbaliști mai buni nu este să schimbăm copiii, echipele sau antrenorii, poate trebuie să învățăm, noi, adulții, cm să fim părinți mai buni pentru copii nostri.

Astăzi, ACS Juniorul Avrig a participat la Cupa Bucuriei, competiție organizată de Academia Alma Sibiu, cu două grupe de copii.
👏 Rezultate excelente pentru micii noștri fotbaliști: 🥉 Grupa celor mici a obținut Locul 3; 🥈 Grupa celor mari a obținut Locul 2, după o finală extrem de disputată, decisă la loviturile de departajare.
Suntem mândri de fiecare copil pentru determinarea, ambiția și spiritul de echipă demonstrate pe tot parcursul turneului. Rezultatele obținute sunt răsplata muncii și a pasiunii pentru fotbal.
🙏 Mulțumim părinților pentru susținerea necondiționată și pentru că sunt mereu alături de echipă!
👏 Felicitări tuturor copiilor, antrenorilor și susținătorilor! Continuăm să creștem și să ne bucurăm împreună de fotbal!

ACS Juniorul Avrig a disputat un meci amical împotriva echipei Progresul Spartac București, într-o partidă utilă pentru pregătirea ambelor formații. Jucătorii au demonstrat implicare, determinare și dorință de progres, oferind un spectacol frumos celor prezenți.
Mulțumim oaspeților de la Progresul Spartac București pentru prezență și fair-play, precum și părinților pentru susținerea constantă și încurajările oferite de pe margine. Sprijinul vostru este foarte important pentru dezvoltarea și motivația copiilor!
Felicitări tuturor participanților și mult succes în continuare! ⚽👏

ACS JUNIOTUL AVRIG U 11 - U 13